Leapșa

Leapșa de la Andra, foarte frumoasă, cum – de altfel- trimite ea de obicei. E vorba despre ce semnificație au diferite noțiuni pentru noi. Astea-s regulile (cu copy-paste, din motive dă lene, frate..):

1. Se pune o intrebare simpla, de genul : ce e recele? ce e caldul?

2. Raspunsul nu trebuie sa fie unul logic neaparat, se poate tenta paradoxul.

3. In final se pune o intrebare continand un element din Raspuns, evitand circularitatea. Fiecare va raspunde la intrebarea precedentului si va pune la randul lui o intrebare.

Așadar:

Ce e vidul?

• Sentimentul că puteai să faci ceva, dar n-ai făcut, fie pentru că te-ai gândit prea mult la consecințe, la ce se va întâmpla după, la cum vei fi privit după, la cum te vei privi tu însuți după, fie pentru că n-ai avut curajul necesar să te detașezi de bravura verbală și să te zbați să transpui în practică tot ce gândești. E "golul" care putea fi "plinul"
  

Ce e curajul?

• E nebunia de moment care te-mpinge să treci strada și să te abați din drum, cu riscul de a întârzia la o ședință, doar pentru că ți s-a părut că-i vezi umbra pe partea cealaltă a străzii.
  

Ce e umbra?

• E Mărețul, la picioarele căruia nu se poate naște un alt măreț.
  

  Ce sunt picioarele?
  

  • Sunt sprijinul cu care fugi de tot ce te-a rănit, cu o forță așa de mare, că ai putea spulbera oxigenul pe o rază de kilometri întregi împrejurul tău.
    

  Ce e oxigenul?
  

  • E muzică, e amețeală dulce și rece care-ți curăță gândul după săptămâni de nesomn. E lemnul creionului în care îți sprijini obrajii, și care te zgârie și te trimite din nou în mijlocul luptei.
    

  Ce e rece?
  

  • E un nebun care aleargă și simte viața prin toți porii, dar sângele lui e atât de cald, că poate încălzi pietrele siberiene
    

  Ce e sângele?
  

  • E ritm, e dans, e mișcare dezorganizată, verde, dirijată de corzi și bătăi de tobe, sunt pași prin praf, peste iarba uscată de lângă focul bacantelor, e ofrandă lui Dionysos, miel și stih.
    

  Ce e praful?
  

  • Noi, când ne refuzăm viața.