De obicei, când auzi de modernitate, te gândeşti la mai bine. Nu? E bine că telefoanele s-au modernizat şi-au renunţat la fire, cabluri şi alte minuni, că nu mai trebuie să te antrenezi înainte ca să poţi să-l muţi de colo-colo. E bine şi că televizoarele se pot cocoţa în pereţi, pentru că nu mai e nevoie de jdemii de corpuri de mobilier ca să ai pe ce să-l pui. S-au modernizat şi PC-urile. De exemplu, am primit prin primăvară un Eee Pc mic-mic de tot, de care nu m-am atins până acum (sunt reticentă la mai tot ce-i nou din domeniul tehnologic), care nu mai are CD/DVD-rom. Deci, îmi dau seama că în câţiva ani ne vom uita strâmb la teancuri de DVD-uri cu muzică/filme, întrebându-ne ce naiba mai facem cu ele...cam cum s-a întâmplat cu vinylurile şi casetele audio (mama şi acum mai are Beatleşii şi Rollingşii pe vinyl).
Şcoala s-a modernizat şi ea. Bucuraţi-vă, avem termopane (bine, nu chiar toţi, unii dintre noi mai învaţă în clădiri de patrimoniu) şi flipchart-uri. E, dar evoluţia asta s-a făcut cam... după principiul una caldă, una rece. Şi, ca urmare, toată lumea importantă de pe la TV reclamă acum..faptul că nu mai are cine să admire termopanele şi flipcharturile din şcoli pentru că lipseşte –atenţie că-i expresie importantă, domn’le! – motivaţia elevilor de a merge la şcoală.
Voi de ce-aţi mers la şcoală, copii? A? Ca să învăţaţi, nu? Ca să vă puteţi cumpăra mai târziu un covrig când vă e foame, mama mă-sii de covrig, bine că e şi el! Cam asta a fost motivaţia noastră, a copiilor de bugetari fără palate şi Lamborghini-uri. Şi noi ne gândeam la asta pentru că..ne vedeam lungul nasului şi realizam că nu toată lumea e fiu/fiică de parlamentar, că nu toate ne vom mărita cu boşorogi hidoşi care învârt teancuri de euro. Dacă excludem categoria asta, mai rămâne, în afară de noi, cei care am am decis să continuăm, un grup de...personalităţi.
Rămân cei care renunţă pentru că nici miliardari nu-şi găsesc, dar presupun că n-au nicio şansă nici dacă îşi continuă studiile, pentru că „toată lumea are diplomă”. Pe niciunii nu putem să-i judecăm.
Dar putem să-i judecăm pe cei care oferă alternativele măritişului cu boşorogi, respectiv parlamentari. Ei sunt cei care n-au dreptul să vorbească, ei sunt vinovaţii pe care..culmea! tot ei îi caută!
