Aş vrea să-l cunosc personal pe deşteptul nenea care a inventat începuturile. Nu ca să-i cumpăr un coş cu trandafiri şi să-i spun ce bine enorm a făcut omenirii, nici ca să-i strâng mâna cu căldură şi recunoştinţă. Nu. Ca să-i spun să se lase de meserie. Niciodată nu mi-au plăcut începuturile. Probabil mi se trage din şcoala primară, când orbecăiam cu toţii ca nişte drosofile defecte prin ceaţă după ceea ce trebuia să se numească învăţătoare. O actriţă a naibii de pricepută. Nu simţea momentul, se vedea de la o poştă că sufletul ei –avea aşa ceva?- nu era pe aceeaşi lungime de undă cu ceea ce spunea, dar făcea tot ce putea ca să pară extraordinar de afectată. Îşi freca mâinile, se înălţa pe vârfuri, îşi mişca muşchii feţei până-i dădeau lacrimile, venea lângă noi (pe urmă pleca repejor), toate ca să impresioneze, probabil, părinţii, pentru că noi nu eram, cu siguranţă, uşor de păcălit.
Începuturile sunt inutile întotdeauna. Nu reţii nume, feţe, locuri. Nu faci decât să încerci să pari mai puţin pierdut decât alţii. Nu-ţi reuşeşte întotdeauna. Nu eşti un actor la fel de bun ca fosta mea învăţătoare. Ar trebui ca toate începuturile să se servească la plic, ca supa instant. Să-l bei odată, pe tot, şi pe urmă să te consideri deja iniţiat. Probabil ar avea un gust care te-ar face să strâmbi din nas. Sau unul care nu ştie ce-i cu el. Ce gust ai obţine dacă ai amesteca castraveţi muraţi cu mere, morcovi, ciocolată, aer copt, pâine friptă, copane de prepeliţă şi mustăţi de pisică maronie? Gust de început. Sau mai bine, să-l luăm cu apă, ca pe pastile. Supa se mănâncă greu şi gustul rămâne mai mult. Pastila se duce uşor, cu apă, şi pe urmă nici nu mai ştii c-ai luat-o. Dar îşi face efectul. Garantat. Nu vi s-a întâmplat să uitaţi dacă aţi luat o pastilă? Mie mereu.
E un pic friguţ şi îmi place. Deşi mă enervează hainele groase de toamnă/iarnă. Aş vrea şi aici un fel de combinaţie. Să se dea o lege… temperaturi de iarnă şi haine de vară. Dar ne-ar fi frig. Poate am descoperi un vaccin-minune care să ni se facă la naştere şi să regleze cumva temperatura corpului. Să nu mai simţim dacă e cald sau frig, doar o temperatură potrivită. Aşa ne-am putea îmbrăca în haine de vară şi iarna. Ce idee.
Ne-am ales un drum şi suntem pe cale să servim supa la plic. Poate n-are, totuşi, gust de castraveţi muraţi cu mere, morcovi, ciocolată, aer copt, pâine friptă, copane de prepeliţă şi mustăţi de pisică maronie.
Mult succes tuturor. Şi pace. Mult succes şi pace tuturor!
