Zoom..by Sunetul-mai-tare

         Pe la 4 jumate scot ultima foaie mazgalita din mapa mea cu gand s-o pun intre alte „gunoaie carbonate”. Biroul e la circa 2 metri mai incolo. Pe drum iau o cutie de RedBull ( am gasit cu 5,3 lei ) si ma impiedic de cablul telefonului pus la incarcat. Il iau binisor si il pun mai incolo. Privirea imi cade pe degetele mele – negre de la HB-ul cu mina ieftina Vai! Murdaresc hartia.. o iau spre baie si ma spal pe maini. In sfarsit ajung la birou si deschid primul sertar.

        Stiti cum arata Hirosima dupa bomba?...
Incep sa scormonesc dupa mapa cu gunoaiele mele de desene. O gasesc. O scot. Pun foaia abia injunghiata. Inchid sertarul. Sau cel putin incerc sa-l inchid. Fir`ar crengile copacului din care ai fost facut! Inchide-te!
Bine, nu vrei..ma obligi..
          Ma intorc elegant si ma rezem de el, impingandu-l, cu gand sa-l determin sa cedeze lupta.. Gata! Am invins!..
          Termin cutia de RedBull. Dau drumul la muzica si incep sa ma uit pe fereastra. Sus, din nori, soarele trimite o lumină difuză. Mai jos, in copac, crengile sunt pustii. Nebuna n-a venit azi... Si mai jos ceva e in neregula. Sertarul meu stă căscat.
          Mama..parca as avea un mort ascuns acolo care vrea sa iasa... Asta ti-e jocul?!
Il deschid. Cateva carioci ranjesc in dezordine la mine. Ok, va gaseste mama un loc. Le scot si le trantesc pe parchet. Cartea de istorie..cartea de universala..un caiet cu o palarie mare pe coperta: ”Babe, i’m gonna leave you”, „Hazarduri naturale”, „Rolul picturii in biserica”, „Scrisoarea 1”..Hmm..ciudata materie..o fi a mea? Ma uit pe eticheta: „A...” Da, sigur e al meu...
          Arunc cartile si caietul langa cariocile de jos. Mai incolo. Caiete, caiete, notite, foi colorate, schite, liste, eseuri..oo! numaratoarea! Numaratoarea mea din clasa 1...Imi aduc aminte. Eram cu mama in Modern si am vazut-o intr-o vitrina. Are marginile galbene si bilute colorate in mov, verde, roz, toate transparente. Are 10 randuri si cate 10 bilute. Ha! Era iarna cand am luat-o. Tin minte. Imi ingheta mana pe ea, dar eram asa fericita! Eram mica si aveam parul lung. O asez cu grija langa mormanul de pe parchet. Mai departe..carnetele, dosare, un echer rupt..oare ce-am avut cu el?..betisoarele colorate din clasa 1..astea trebuie sa stea langa numaratoare! Wow..nu e greu. Am golit primul sertar..mai am doua.
          Al doilea. Un bloc mare de desen. Un alt bloc mare de desen. Manuale, foi goale, mape parfumate, un stilou fara capac, calendare! Marfa! Chiar nu aveam calendar. Sus are emblema CEC. Il intorc. 1999...da..sigur imi va folosi! Mai departe, lac de unghii rosu, lac de unghii carmin, acetona, alte caiete, o cutie goala de RedBull (mama! Oare de cand am inceput sa beau prostii dinastea?), o mapa cu schite vechi... E din vara. Nici n-am desfacut-o cand m-am intors acasa. Mai tii minte, Kid, cand iti tot ziceam de portretele lui Ville si de seria Apple? Aici erau. Se cunoaste ca foloseam acelasi tip de mina. Liniile mele apasate, altele subtiri si firave, fragede, alternate cu unele impinse cu forta, hartia julita si chinuita, scapata din nebunia mea. Si semnatura mea pe margine. Desene cu salcami..desene cu..uups! de astea nu va zic :)). Bun. L-am terminat si pe al doilea.
          Al treilea. E ultimul. Mai am un pic si termin razboiul cu „mortul din sertar”. Alte foi, alte desene. Caiete cu spira, caiete cu foaie velina. Casete..casete dinalea cu banda, alinialte ca soldatii intr-o laterala a sertarului. „Danila Prepleac”, „Ivan Turbinca”, „Cartea Junglei”..repovestite... Ce le mai ascultam! Eram foarte mica si ca sa adorm, mama imi punea casete cu povesti la casetofonul de pe noptiera. Era acolo, intr-o poveste, o fraza..in care povestitorul spunea cum un nene mersese „cale de’o posta”. Tin minte cum imi imaginam un drum lung, iar din loc in loc cate o cabina telefonica rosie si nenea mergand de la o cabina la alta. Asta era „calea de-o posta”... Pe parchet cu voi! Mai departe. Un calculator vechi, corzi de chitara rupte, cateva manuale de anul asta, niste linii rupte..gata..
         Se facuse 7...eram asezata turceste pe parchet in mijlocul mormanului de maruntisuri si sertarele goale. Ma ridic si vad „opera” mea. Acum ce fac cu voi?
         Cateva clipe mai tarziu, maruntisurile erau asezate exact acolo de unde le luasem iar eu ma uitam la stiri la Realitatea.