Despre tigrii bengalezi...by Sunetul-mai-tare

Să lămurim de la început o chestie.

Postul ăsta îl scriu pentru toţi cei care au urechi să audă. Dacă începe serialul preferat, daca eşti cel mai tare din parcare, dacă nimeni nu mai e barosan ca tine, schimbă pagina, nu îţi este adresat!

O să scriu următoarele rânduri pentru „tinereţile” noastre..care au avut loc mai devreme sau mai târziu, dar mai ales pentru tinereţile unora care de-abia acum încep. N-am să mă dau exemplu, pentru că le am şi eu pe ale mele...şi nu sunt puţine. 

În viaţă, cel mai important este ca omul să se cunoască pe sine.

Nu degeaba viaţa este asemănată cu jungla. În junglă, prădătorii câştigă mereu. Animalele mari, care trăiesc pentru a vâna, care profită de pe urma naivităţii celor mici. Cei mici, mult prea puţin stăpâni pe ei, cad mereu pradă „şefilor”. Dar faţă de animale, oamenii au un avantaj – au putere de decizie, au acces la voinţă.

Şi spun asta gândindu-mă la câteva evenimente din ultimele zile. Două dintre cunoştinţele mele foarte apropiate joacă rolul vânatului. Prima, paradoxal, mai tânără decât cealaltă, este mai deschisă la discuţii, mai pleacă din când în când urechea la sfaturi şi situaţia ei nu este foarte gravă. A dobândit un viciu nu din proprie iniţiativă, dar cu acordul său. Probabil i s-a părut distractiv sau a vrut să pară mai specială, să iasă în evidenţă sau să urce o traptă în ochii cuiva. N-a reuşit. A reuşit, în schimb, să apară ca o persoană slabă, fără voinţă.

Cealaltă persoană a avut, probabil, aceleaşi motive. Integrarea într-un grup sau teribilismul, au împins-o la decizii care ar fi putut să o coste viaţa. Iar viaţa este cel mai frumos dar pe care poate omul să-l primească. Şi...e numai una!

Ceea ce n-au ştiu persoanele astea a fost faptul că nu poţi să creşti un tigru bengalez în camera de zi dacă nu ştii să îl stăpâneşti. Şi ca să ştii dacă poţi să-l stăpâneşti, trebuie să te cunoşti pe tine însuţi. Dacă tigrul se va arunca asupra ta când va creşte? Nu vei putea să-i mai zici „pis-pis..stai cu mama!”... Şi în cazul unor tigri mai speciali, nu vei putea avea acces la ajutor calificat – vreun antrenor sau circar.. Vei fi doar tu şi cu tigrul. Şi ne putem imagina uşor cine va învinge până la urmă. Asta păţeşti dacă nu îţi cunoşti limitele...

De ce credeţi că acei copii care se dau rockeri sfârşesc ca fiind cap de afiş în articole despre satanişti supăraţi pe viaţă care mănâncă colegi de generaţie prin cimitire? Pentru că n-au putut să facă faţă presiunii din afară, pentru că nu şi-au cunoscut limitele, pentru că anturajul a contat mai mult decât propria voinţă, pentru că au fost mult prea slabi ca să poate stăpâni situaţia în care s-au băgat..respectiv i-au băgat alţii.

De ce sunt centrele de dezalcoolizare pline? De ce există celebrele „programe în 12 paşi” care ajută/ se joacă de-a ajutatul dependenţilor de droguri? De ce viciile unora devin mai importante decât viaţa şi în final îi răpun?

Pentru că n-au ştiut că sunt prea slabi ca să le stăpânească. Pentru că imaginea de „vedetă” în ochii altora a fost mai puternică decât ei înşişi...