De multe ori când eram mici, ne prindea seara fără tema la mate făcută. De multe ori, când eram mici, şi ne prindea seara fără tema la mate făcută, mama venea în camera noastră şi cerea să vadă caietul. De multe ori, când eram mici şi ne prindea seara fără tema la mate făcută, şi când venea mama in camera noastră şi cerea să vadă caietul, ne spunea să “nu lăsăm pe mâine ce putem face azi”. Câtă dreptate avea!
Acum câteva zile discutam cu cineva despre viaţă. Larg subiect. „Cineva”-ul meu spunea că în viaţă, totul se face cu moderaţie. Zicea că după marţi, urmează şi miercuri. Că zilele nu intră în sac şi rămân acolo. Da, într-un fel sunt de acord. Mulţi au greşit de-a lungul timpului din grabă, pentru că n-au mai avut răbdare.
Dar tot acum câteva zile, la Scânteia, zilele multor nefericiţi au intrat de-a binelea în sac. Gândiţi-vă, numai, câtă viaţă aveau în faţă oamenii ăia. Câte lucruri de spus, de făcut, de rezolvat. Câte de văzut, de simţit. 13 suflete. Suflete vechi de 8 până la 65 de ani. S-au pierdut copii care n-au avut şanse să cunoască vârsta adolescenţei. S-au pierdut părinţi care nu-şi vor mai vedea copii. S-au pierdut bunici care nu-şi vor mai vedea nepoţii. S-au pierdut oameni care înainte să plece au spus, probabil, că se întorc în maxim câteva ore. S-au întors. Dar s-au întors în patru scânduri.
Când scriu rândurile astea, se aud de afară salvări. Se duc la Folteşti, unde istoria s-a repetat.
Ce cutremure? Ce meteoriţi? Ce încălzire globala? Ce poluare? De ce ne facem griji pentru ce are să se întâmple în 5670 când cel mai tare „master of horror” este momentul?!
Vezi, prietene, de ce să lăsăm pe mâine când poate, mâine, va fi pentru noi un mare vid? Nu ştim ce ne rezervă viitorul. În microbuzele alea puteam fi eu, tu, el, ea, mamele noastre, taţii noştri, bunicii, prietenii, persoane dragi. Fizic, ne e imposibil să ne îmbrăcăm în fuste blindate şi să purtăm 24 de ore din 24 veste antiglonţ. De ce să nu profităm de viaţă atât timp când mai vedem lumina zilei?
10 reacţii:
corect, dupa asta ma ghidez si eu, numai ca lumea imi spune nebuna. eu, insa sustin ideea asta...
off topic, nu am mai apucat sa fac Leapsa mai departe... sorry, pentru ca nici nu o sa am timp...
Bobo, stai linistita, te-am eliberat de leapsa;)
Cu toții ne vedem fericirea după un anumit reper din viitor, asta e în natura umană și e de neevitat.Parcă simțim că o să începem cu adevărat să trăim după ce ducem hainele la curățătorie, după ce ajungem la o anumită vârstă, după ce scăpăm de teza aia idioată sau de BAC.
Eu de repere tot nu pot să scap, dar încerc să scot ce-i mai bun din momentele de față în ciuda lor.De cele mai multe ori însă, reperele mi s-au dovedit cu efect.Am zis că altcumva va fi viața când voi fi la liceu și chiar așa a fost (cu toate că nu din cauza colegilor).
Cât despre era comunistă, se mai pot spune și s-au spus multe iar bunicii noștrii știu cel mai bine cât au suferit.
aceiasi parere spusa bine si frumos!
Ambele atitudini sunt bune.
"Nu lasa pe maine ce poti face azi" - a se aplica la distractii. aka "traieste clipa"
"graba strica treaba" - hai s-o aplicam la munca.
@Mihai, ne trebuie antrenament:))
@Hajari, bine ca mi-ai adus aminte sa-ti schimb linkul:))
@Catalin..ca sa faci diferenta asta in orice moment iti trebuie sange rece, dar e bine ca gandesti rational;)
Hai ca nu-i asa de greu: cand e vorba de munca o aplic cel mai usor. :))
Ramane sa fiu mai activ cand e vorba de distractie si sa petrec mai mult timp offline si m-am scos. :D
@Guess you`re right..eu trebuie sa mai lucrez la partea cu rabdarea in munca:))
nu stiu de voi, dar eu am alta perspectiva... cand ai de murit, mori! ori te izbeste trenu, ori te fulgera, ori iti cade o caramida in cap..."tragediile" de genul asta nu ma misca, stiu ca se intampla cu un motiv, si stiu ca trebuie sa fii rece... daca nu risti sa traiesti in frica si panica.
dani, mi-ar placea sa gandesti asa si peste cativa ani;)
Trimiteți un comentariu
La ce te gândeşti?