Nani, nani..

         Deh..cu toţii am fost mici şi proşti la un moment dat, nu? 

         Profundă afirmaţia, nu? Am rumegat-o ieri seară după ce m-a legănat pământul.

        Se făcea că eram mică..pe la 4-5 ani şi mult prea nebună ca să rămân singură acasă aşa că într-o zi, ai mei s-au hotărât să o aducă pe bunica din partea tatălui ( nu cred c-am mai vorbit de ea pe-aici ) să mă supravegheze. Big misteic! Bineînţeles, când m-a văzut „doamna” ( mda, bunica asta..e un fel de femeie impozantă cu parul strâns într-o „plasa de muşte” despre care am aflat mai târziu că se numea fileu, care mi se părea înaltă de 5 metri şi mult prea greu de intimidat), i-am părut, probabil un fel de „păpuşă cu păru-n ochi” (pe-atunci urlam şi muşcam dacă îndrăznea cineva să se atingă de bretonul meu, aşa că-l lăsam să crească în neştire..cum de altfel mai fac şi-acum, câteodată..), cuminte şi blândă.

       Nu aşa par toate păpuşile?;))

       Anyway, toate bune şi frumoase atâta timp cât mă lăsa să stau în camera mea/afară şi să-mi văd de treabă cu casetele mele cu Eagles şi Led Zepp. Nu în fiecare zi se întâmpla să treacă cu vederea „porcăria aia de muzica”. Bă, bunică, dacă mă citeşti (e retoric, ştiu că vorbesc cu pereţii), cum ai putut să-mi insulţi muzica atâta timp cât fi-tu însuşi o asculta? De unde aş fi putut să ştiu de ea decât de la tata a.k.a fi-tu? Şi îi mulţumesc foarte mult!:)). Mda. Să ne întoarcem, deci.

     Noaptea ( atenţie, nu seara! ), când terminam cu...cică jocurile şi mă băgam în pat începea să-mi citească...tobe!...PILDE! Nu, nu m-am îmbătat. Îmi zicea de tot felul de personaje care au murit şi s-au întors din morţi şi de virgine care au rămas gravide cu lumina soarelui şi de copii închinaţi nu-ştiu-cărei entităţi dumnezeieşti. Eu simulam un somn greu şi din când în cât câte o întrebare de gen „Deci cu cine era copilul lu’ aia?..aha..cu lumina..şi era virgina?..aha..dar nu mege, ştii? Cred că s-a ***** cu cineva si apoi a dat vina pe lumină, ce ***** !”, la care bunica răspundea cu „Nu e voie să nu zici aşa că vine Diavolul şi te ia!” iar eu „Şi ce? Mie oricum nu-mi place-n rai că-i prea linişte!”

     Trecând peste, cel mai ciudat lucru pe care a putut să-l debiteze doamna a fost ritualul creştin în caz de cutremur. Într-o zi mi-a adus nebuna o icoană pe care eu din reflex am vrut să o aşez în partea dinspre răsărit a coşului de gunoi. După ce mi-a dat peste mână iar eu am inceput să-o înjur de toate rudele de sânge sau nu, a scos icoana, a agăţat-o într-un cui şi mi-a zis că dacă simt vreo zguduire să mă duc imediat la peretele cu desenul şi să spun de 3 ori o rugăciune..ceva cu „cuvioasa”...nu mai ştiu cum..şi o să se termine...

       Mda..şi cu puţin noroc avea să vină cuvioasa să mă scoată de sub dărămăturile care aveau să cadă peste mine în timpul rugii mele!

      Sincer, acuma..nu mă iau de cei care cred, foarte bine că au puterea de alegere (am ales şi eu ceva mai..fără rugi...), dar..să te rogi la cuvioasă pe timp de cutremur?!...
        

       Pace!