Vă spuneam într-un articol precedent, ăla cu leapşa, că am multe idei. Văd c-a fost bine să nu scriu atunci despre ele, pentru că pe parcurs s-au mai adăugat exemple în sprijinul lor....
Ipoteză:
Se da un triunghi dreptunghic MTB (nu e injuratura). Unghiul M = T = 45 de grade, unghiul B = 90 de grade. Unghiul B este incadrat perfect de celelalte doua. Astfel, B trebuie ca joace dupa cum ii cântă M şi T. Fiind ţinut în carul aceleiaşi forme geometrice, B nu ia contact decât cu M şi T şi împrumută viziuna lor asupra celorlalte forme geometrice ( pătratul, dreptunghiul...dar cel mai periculos – cercul! ). Bineînţeles, M şi T acţionează în aşa fel încât dacă cumva din cauza mişcării gravitaţionale, triunghiul lor dreptunghic trece prin preajma unei figuri mai sus menţionate, B să închidă ochii. Aşa, B nici măcar nu ştie că mai există şi alte figuri geometrice în afară de eternul şi fascinantul triunghi dreptunghic. În cea mai mare parte a timpului, B analizează matematicitatea violoncelului şi studiază, pimind unde de la un post de televiziune prin satelit, comportamentul cercopitecilor din savana africană.
Concluzie:
Dar, într-o zi, punctul O, centrul unui cerc din apropiere, a înghiţit prea mult rom şi şi-a pierdut echilibrul, aşa că a ajuns foarte aproape de triunghiul dreptunghic, şi implicit de punctul B. Sub influenţa băuturii ( da, la mine şi figurile geometrice se îmbată! ), O a încercat să îl atragă pe B în gaura neagră din cercul său.
Demonstraţie:
B, având prima dată contact cu o situaţie de gen, nu a sesizat pericolul şi a intrat de bună voie în gaura neagră, cântând fericit Beethoven la violoncel, dezintegrând triunghiul dreptunghic. Astfel ,M şi T au devenit capetele unei simple drepte şi au început să se acuze reciproc de dispariţia lui B, până au concluzionat că e mai bine să se despartă şi au devenit puncte.
Şi acum datele reale:
Săptămâna trecută, în timpul unor momente de repaus, încercam să găsesc ceva „digerabil” la televizor. Surpriză! Dau peste televiziunea aia care transmite din „tomberon” (mai nou), unde un fel de femeie ( scuză-mi expresia, dacă citeşti, dar aşa s-a văzut la televizor! ) dădea lecţii despre buna creştere a copiilor. Tanti era mamă de băiat şi era invitată în platou alături de o mamă de fată care trecuse prin nişte probleme cu odrasla.
Mama de băiat ( nu i-am reţinut numele ), o acuza pe cealaltă că şi-a dat fata la cursuri de modeling încă de mică şi-i dădea exemplul băiatului său care a urmat cursuri de violoncel şi pian.
Din vorbă în vărbă (a se citi „din acuzaţii în acuzaţii” ), mama de fată abordează subiectul televiziunilor-problemă, cele care au invitati ca Sexi Brăileanca, Simona Sensual et companie, şi afirmă: „asta e pe toate posturile!”
La care mama de băiat are o replică monumentală „pe discovery nu e Simona Sensual!”.
Întrebare: Să ştim despre existenţa tuturor acestor factori şi implicit, să ştim cum să ne ferim de ei
Sau
Să ne învârtim într-un triunghi dreptunghic, cu ochii închişi, şi să păţim ca B?
Ia zi, Cristina, cum e? că tu eşti cu mateoftica..
Ipoteză:
Se da un triunghi dreptunghic MTB (nu e injuratura). Unghiul M = T = 45 de grade, unghiul B = 90 de grade. Unghiul B este incadrat perfect de celelalte doua. Astfel, B trebuie ca joace dupa cum ii cântă M şi T. Fiind ţinut în carul aceleiaşi forme geometrice, B nu ia contact decât cu M şi T şi împrumută viziuna lor asupra celorlalte forme geometrice ( pătratul, dreptunghiul...dar cel mai periculos – cercul! ). Bineînţeles, M şi T acţionează în aşa fel încât dacă cumva din cauza mişcării gravitaţionale, triunghiul lor dreptunghic trece prin preajma unei figuri mai sus menţionate, B să închidă ochii. Aşa, B nici măcar nu ştie că mai există şi alte figuri geometrice în afară de eternul şi fascinantul triunghi dreptunghic. În cea mai mare parte a timpului, B analizează matematicitatea violoncelului şi studiază, pimind unde de la un post de televiziune prin satelit, comportamentul cercopitecilor din savana africană.
Concluzie:
Dar, într-o zi, punctul O, centrul unui cerc din apropiere, a înghiţit prea mult rom şi şi-a pierdut echilibrul, aşa că a ajuns foarte aproape de triunghiul dreptunghic, şi implicit de punctul B. Sub influenţa băuturii ( da, la mine şi figurile geometrice se îmbată! ), O a încercat să îl atragă pe B în gaura neagră din cercul său.
Demonstraţie:
B, având prima dată contact cu o situaţie de gen, nu a sesizat pericolul şi a intrat de bună voie în gaura neagră, cântând fericit Beethoven la violoncel, dezintegrând triunghiul dreptunghic. Astfel ,M şi T au devenit capetele unei simple drepte şi au început să se acuze reciproc de dispariţia lui B, până au concluzionat că e mai bine să se despartă şi au devenit puncte.
Şi acum datele reale:
Săptămâna trecută, în timpul unor momente de repaus, încercam să găsesc ceva „digerabil” la televizor. Surpriză! Dau peste televiziunea aia care transmite din „tomberon” (mai nou), unde un fel de femeie ( scuză-mi expresia, dacă citeşti, dar aşa s-a văzut la televizor! ) dădea lecţii despre buna creştere a copiilor. Tanti era mamă de băiat şi era invitată în platou alături de o mamă de fată care trecuse prin nişte probleme cu odrasla.
Mama de băiat ( nu i-am reţinut numele ), o acuza pe cealaltă că şi-a dat fata la cursuri de modeling încă de mică şi-i dădea exemplul băiatului său care a urmat cursuri de violoncel şi pian.
Din vorbă în vărbă (a se citi „din acuzaţii în acuzaţii” ), mama de fată abordează subiectul televiziunilor-problemă, cele care au invitati ca Sexi Brăileanca, Simona Sensual et companie, şi afirmă: „asta e pe toate posturile!”
La care mama de băiat are o replică monumentală „pe discovery nu e Simona Sensual!”.
Întrebare: Să ştim despre existenţa tuturor acestor factori şi implicit, să ştim cum să ne ferim de ei
Sau
Să ne învârtim într-un triunghi dreptunghic, cu ochii închişi, şi să păţim ca B?
Ia zi, Cristina, cum e? că tu eşti cu mateoftica..
16 reacţii:
mate = dureri mari de cap ... ar trebui sa mai citesc de 5 ori ca sa prind numa ideea , ca s-o rezolv o sa-mi ia toata ziua :))
si mai e si nefolositoare pe deasupra:)) tocmai de asta am apelat la diversiunea cu mateoftica...cazul mamelor dă bătăi mari de cap
:))))), cum poti sa transcrii o problema reala intr una matematica, suuuper tare. Parerea mea, sa stim de existenta lor, si sa stim cum sa ne ferim de ele ;). Cel mai bine e sa stii, sa cunosti, decat sa dai cu capu de ele exact atunci cand te astepti mai putin;) foarte tare postu deci chiar am ras :)))) cu pofta :)))
:)) thanks, faza dura e ca nu am nicio legatura cu mateoftica..si nici nu vreau sa am:))
ma duare capuul..matematica ce ti-a venit..ana are mere,nu mai e la moda? :))
worsak, sunt racita:)) cred ca din cauza asta aberez:))
Dupa ce initial ne-a dat cu virgula, eu si Geometria am ajuns la concluzia ca ne-a placut ce ai scris in prima parte, si ca da, trebuie sa stim de existenta tutror acestor factori si implicit, a modului de a ne feri de ei. Asta pentru ca asa e logic (pe de o parte) si pentru ca dupa cum spunea deunazi prietena mea Geometria, nu este posibil sa te invarti intr-un triunghi dreptunghic. Practic n-ai cum. Deci prima.
mersi tie si geometriei cu G mare, pardon:)) stiam eu..
Mai m-am gandit. E buna si a doua daca te refereai la triunghiurile alea in forma de cerc :X
triunghiuri in forma de cerc?:-S inseamna ca eu nu mai m-am gandit de secole...:))
nu m-am inteles niciodata cu matematica asta
Maa..deci partea cu mamele,am inteles-o.....dar partea cu triunghiul m-a ametit de tot...
@luca, nici eu:)) nu stiu ce m-a apucat:))
@deea, asta cu mamele era esenta deci e ok;)
NUUU te rog nu mate :( nuuuu offf :(
bine, bine..gata..nu mai scriu de mare:))
matematica e foarte folositoare, doar ca nu stii tu unde se foloseste. :P
Trimiteți un comentariu
La ce te gândeşti?