Verde

joi, 13 ianuarie 2011

… și Trouble, Dihania.

Se pregătește colonizarea planetei Marte. E dimineață, știu, n-am băut nimic. Ar fi fost chiar grav să încep ziua aberând sub influența…unor substanțe mai mult sau mai puțin ortodoxe. De fapt, eu de obicei nu beau, am niște "sechele" de la o gașcă de așa-ziși vecini de scară de acum mai bine de 10 ani. Niște cretini. S-au îmbătat așa de rău într-o zi, c-au dat foc la apartament. Până la urmă au murit amândoi. Aveau un copil, o fetiță. A rămas pe la bunici, cred. N-am mai auzit nimic de ea de foarte mult timp.

În orice caz, așa se zice pe la știri – în aproximativ 20 de ani vom coloniza planeta roșie. Eu o să atunci în jur de 40 de ani și, sper, mai multă minte decât am acum. Poate n-o să mă mai urmărească peste tot dihania asta neagră și păroasă, pe numele ei Trouble. E o găselniță nouă. Am început în ultimul timp să vorbesc foarte mult cu mine. Nu mă înțeleg, dar e o chestie bună pentru exersarea autocontrolului. Vreau să văd cât de tare pot să mă autoenervez și să mă abțin de la a-mi trage o palmă. Știu, s-ar rezolva mai repede dacă aș lovi oglinda, dar cică-i ghinion. S-ar putea sparge, și atunci mi-ar cauza vreo 7 ani de probleme. Cred că maică-mea a spart vreo 15 000 de oglinzi înainte să mă nască, și când am apărut în sfârșit, mi-a mai pasat mie din ghinioane, ca să nu fie cu totul și cu totul egoistă. Așa se explică Dihania pe care-o car peste tot.

În 20 de ani, poate s-o mai îmblânzi. În 20 de ani, o să trecem și noi de partea introductivă, nu? Durează mult până înveți să fii tu însuți cu cineva, dar dacă acel cineva e destul de deschis, și destul de priceput în a te detașa, poate dura mai puțin. Cine știe ce se poate întâmpla în atâta timp?

Cică au murit ciori. Cârduri de ciori. Unde-i Hitchcock să le vadă? Unde-s tipii care se ocupau de Flash Forward? Le-a dat la știri acum câteva zile. Sau ieri? De la un timp nu mai știu unde se termină ieri și unde începe mâine. Caut azi pe la mijloc, și găsesc rămășițe din amândouă. Mai sunt unii care cred că azi e de fapt un nou mâine. O lume nouă care se deschide, independentă de ce-a fost ieri. Ieri e istorie. Azi, e istoria nescrisă. Mi-ar fi milă s-o scrie cineva. Ar părea consumată. Îmi place varianta asta – o lume nouă, imparțială, amnezică, nerăbdătoare, și Dihania mea pe lângă… we couldn't get much higher. Natural, vorbind, fără adaosuri sintetice. E cea mai bună variantă, să deraiezi involuntar pe lângă o temă dată, și tu, și el.

20 de ani par cumva SF. Ce-o mai însemna și SF-ul atunci?! Nici dinții pieptenului nu pot să domolească freza Dihaniei mele. Trouble începe să te cunoască, știe că acum zâmbesc după mult timp în care mai aveam puțin și învățam să fabric cocktailuri Molotov de nervi. Light my fire. Acum, până nu-mi pierd răbdarea. Peste 20 de ani, probabil o să fim plictisiți de noi, acum suntem începători. Trouble mi-a dat verde.

3 reacţii:

iuliana spunea...

hm. 20, zici? o sa fiu prea ocupata ca sa ma gandesc sa ma mut pe marte, plus ca nici nu-mi place marte... am putea sa ne mutam pe planeta aia asemanatoare cu Pamantul, recent descoperita. nu vreau pe marte.

worsakeend spunea...

Trebuie sa incerc si eu faza aia cu vorbitul singur...sper doar sa nu ma mutilez la final :))

Anca G. spunea...

@bobo, yeah..probabil. oricum, dacă se prinde multă lume, o să se aglomereze și marte în scurt timp:))

@worsak, nu garantez:))

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Trimiteți un comentariu

La ce te gândeşti?