Dragă 2008,

miercuri, 31 decembrie 2008


      Iniţial voiam să scriu o cerere către 2009 pentru că la niciun examen n-am avut ocazia să scriu cereri dar mi-am zis că într-o scrisoare pot scrie mai multe.
      Eu sunt bine, sănătoasă (cel puţin fizic sunt sigură că sunt!). E classc, nu? Îmi aduc aminte când scriam scrisori către Tom şi Jerry! Fireşte, primeau prea multe scrisori deci nu se oboseau să-mi răspundă. Plus că scriam la destinaţie Germania, deşi ştiam clar că “locuiau” la Hollywood… Poveşti de adormit sunete…
      Deci, “Două-Mii-Oapte”, ai fost un an bun. Am stat bine pe toate planurile, mi-a reuşit, în mare, tot ce mi-am propus. Când ai venit, m-ai găsit dormind, îmi cer scuze, dar programul tv era atât de prost, încât mi-am găsit o alternativă – somnul. Bineînţeles că m-ai trezit şi te-am înjurat. Alte scuze. Promit că stau trează (fizic) azi şi-l aştept pe frate-tău cum se cuvine. Kid mi-a zis cu câteva zile înainte să soseşti că atunci când ceasul bate ultimele secunde din anul trecut, trebuie să-ţi pui o dorinţă şi ea se va împlini. Am uitat şi de asta… Mă rog. Cert este că mi-ai intuit dorinţele şi pe unele le-ai împlinit: m-ai dus la naţională la istorie, mersi mult dar nu mi-am schimbat părerea despre unguri, chiar dacă am obţinut un loc bun şi menţiune la un concurs adiacent. Pentru hotel, totuşi, nota 11! (Black Lord, Târgu Mureş…ăăă, nu păţesc nimic dacă fac reclamă?), m-ai ferit de corigenţă la religie:)) m-ai adus pe locul obişnuit la şcoală, m-ai plimbat prin munţi şi mi-ai făcut rost şi de internet mobil, mi-ai făcut blog (senc iu veri muci!), mi-ai luat chitară, m-ai dus la unele dintre cele mai bune concerte, mi-ai păstrat rockul în sânge şi atracţia pentru desen şi mandarine:D, mi-ai găsit alternativă atunci când aveam nevoie de cafea şi Red Bull, mi-ai ţinut prietenii aproape şi uneori mi-ai închis gura când trebuia. Doar uneori… Mi-ai întreţinut optimismul şi zâmbetul de pe buze.
        “Lasă muzica să curgă…”
       Nu m-ai deposedat de tona de nebunie şi pentru asta îţi mulţumesc.
       Îmi pare rău că pleci, dar sigur 2009 va fi cel puţin la fel de bun ca tine. Mi-am tăiat părul singură..cine m-o fi pus?...Aşa…revenind…
       De la 2009…ce să vreau? Să rămân la fel de trăsnită şi să nu-mi pese de urâţeniile din jur. Şi mai vreau să-mi crească părul mai repede, să-mi vopsesc pe pereţii camerei de la munte motive hippie, trotinetă, plimbări, aer proaspăt şi optimism!
“Din prea mult sau prea puţin
Aş mai bea un strop de vin
Şi o ceaşcă de cafea
Ori mai bună, ori mai rea..
Şi-apoi, ce-o mai fi, om mai vedea!”
Cu drag,
Sunetul-mai-tare
                                  La muţi ani tuturor!

" Am canalizare !!! " ! by emokid

joi, 25 decembrie 2008

Deci Sunete nu ai ajuns in baston :P si eu ieri " mi-am sapat canalizare " si ma mir ca inca traiesc :D totul a fost manual :)) si a iesit destul de bine , nu ma asteptam sa curga sange dar s-a scurs oleaca :D
N-a durut :)
Cat despre parinti :)) am stat toata seara si am vorbit cu mana la gura :)) pana ce mama : " E cu magnet nu ? " si eu :| " Poi... mda :D " si ea :" Ia scoate-l si pune-l in nas ." si eu atunci am ramas muta :D si dintr-o data " Lasa continua ,ziceai de caciula aia care ai vazut-o in revista :D " . S-a uitat lung in ochii mei si :"Eu nu cred ca ti-ai facut tu " a continuat cu acea caciula :D A fost destul de bine, putea iesi mai rau, puteam dormi pe pres in noaptea asta .
Si pentru ca o schimbare nu vine singura niciodata , m-am vopsit si oleaca bruneta , de fapt am incercat sa fiu cat mai asimetric vopsita , n-am acoperit tot si a iesit un terci :)) N-am vrut sa acopar tot fiindca sunt cam alba la fata si vopsita toata neagra as fi aratat exact ca un cadavru :D Toti imi zic sa renunt la pudra alba ( care nu exista ) :))
Deci Sunete retrageti afirmatia :P
(P.S. Merry Christmas and a Happy New Year !!!! )

Nebuna...by Sunetul-mai-tare

sâmbătă, 20 decembrie 2008

“Hopa diri-dai
Hopa diri-dai
Hopa diri-dai
Bună dimineaţa!”
 
        Ea e Nebuna. Nu răspunde la numele ăsta, dar aşa am botezat-o eu, pentru că..vorba mamei “e nebună ca tine!” Nebuna mieuna de mama focului acum o săptămână şi ceva în curtea blocului. Aşa am reperat-o. Am chemat-o de la geam şi a venit mai aproape…cat se putea de aproape având în vedere că stau la 1. Bineînţeles că n-am putut să stau încontinuu la geam şi am plecat. Nebuna mieuna în continuare.
        După două zile, când pleca la muncă, tata a aflat-o în copacul din curtea blocului. Era primul contact al Nebunei cu lumea copacilor.
Săptămâna asta, într-o dimineaţă, pe la 6, când am aprins veioza, doi ochi negri mă priveau fix din copacul din faţa geamului. Nebuna! Am fugit la bucătărie şi i-am adus o bucată de peşte marinat (da,tată, de-aia tot dispăreau peşti…). Am deschid geamul şi i-am aruncat jos peştele. Nebuna a întins lăbuţa şi a dat să vină spre mine, agăţându-se de instalaţia de aer condiţionat. Am lovit-o uşor cu o pensulă, arătându-i peştele de jos :
         Eu :” Măi, e jos, nu veni la mine, proasto!”
        Mama: “E nebună ca tine!”
        A coborât din copac, dar între timp, un motan oranj ajunsese la peşte. Nebuna se uita sus spre mine. Am plecat, spunându-mi “dacă-I proastă?!”.
La următoarea privire spre geam, Nebuna şi motanul oranj se instalaseră pe crengile reci. Ploua. “Nebuno, ce faci aici? Nu-ţi mai dau peşte. Dacă eşti fraieră…”
       Am plecat la şcoală, uitând de ei. M-am luat cu altele. Colinde de sărbători, gânduri spre Moşu, playlist-ul pentru serbarea pregătită de mama, şedinţe pentru revistă, notele din teze, calculul provizoriu al mediilor, certuri cu contabila în legătură cu bursa de merit, înjurături şi reproşuri, muzică, albumul Antipanica care nu se găseşte pe nicăieri, curăţenie în laptop…
        La ora trei eram acasă. Vrând să inchid geamul, dau cu ochii de…Nebuna! Singură. Alt concert de mieuneli, alte “atribute”, alt peşte…
       De atunci, Nebuna mă întâmpină la ore fixe. Dimineaţa la 6 şi după-amiaza la 3, ea stă cuminte în copacul de la geamul meu. Câteodată se anunţă prin “triluri” specifice (am impresia că ştie gama do major întreagă:))).
        Acuma…cum îl conving eu pe tata să mai ia peşte de-ăla? Că alt sortiment nu-i place

Noul Testament ! by emokid

marți, 16 decembrie 2008

L-am mai scris acu cateva luni stiu :P dar acu e serios , originalul se afla la colega de banca . De acum cateva luni s-au facut niste mici modificari . Colega de banca mi-a cerut lamele si posterele :))si desenele si jurnalele ... o sa se bata sunetul si colega-mea pt ele :D restu se arunca , nimic nu vreau sa mai ramana :)) si va intrebati ce s-a mai intamplat acum :D ei bine imi pun pierce :D ca il tot aman de 2 zile :)) Cand o sa ma vada parintii o sa ma omoare :D asta daca nu reusesc s-o conving inca din seara asta sa dorm la colega-mea ca sa nu fie nevoie sa mai trec pe acasa :D Daca n-o sa mai traiesc o sa va anunte Sunetul :P

Visezi? by Sunetul-mai-tare

miercuri, 10 decembrie 2008


Da. Visez mult. Visez de când mă ştiu. Şi visez în culori. De exemplu...aseară am visat-o pe fosta mea profă de franceză. Mamă, cât o uram...dar acum, pentru că a trecut timpul, nu îmi mai pare atât de cotoroanţă.
Dar nu despre vise de noapte e postul ăsta...ci despre visuri...despre planuri.
Acum câteva zile (săptămâni, poate, uită baba:D), colega mea de bancă spunea într-un moment de răscruce: „Eu întotdeauna visez că voi merge, şi voi face, şi vor drege...dar nu cred că visurile mele se vor îndeplini vreodată!”
Îi părea oare rău că-şi face planuri? În acel moment, poate...
Eu sunt o optimistă prin excelenţă. De când eram mică am început să-mi fac planuri pentru viitor, chiar dacă viitorul meu era foarte departe atunci. Visam frumos despre cum o să devin eu o profesoară modernă care-şi va ţine lecţiile pe ritmuri de chitară...pff..pe atunci mă chinuiam să-i imit pe Eagles la o rachetă de tenis! Mă şi vedeam pe holuri cu catalogul în mână, mergând ţanţoş şi sfidător. Apoi mi-am descoperit pasiunea pentru desen, iar imaginea mea de peste 20 de ani a devenit imaginea unei profesoare care acasă îşi pictează în ulei pereţi cu motive hippie (bineînţeles că am început din timp să exersez pictatul pereţilor – cu lac de unghii! – spre disperarea mamei)...
Am crescut, vremurile s-au schimbat, iar visul meu s-a modificat uşor...
Îmi plac oamenii care îşi fac planuri şi visează. Sunt oprimişti şi văd viaţa ca pe ceva frumos, chiar dacă uneori nu e aşa. Dar am observat că dacă gândeşti pozitiv, treci mai uşor peste orice piedică ai întâmpina în cale. Ei se bucură de toate lucrurile din jur, pentru că toate au un rost anume. Apreciază fiecare rază de soare, fiecare fluture sau floare, fiecare persoană care le spune o vorbă bună, fiecare notă muzicală, fiecare culoare, conştienţi fiind că va veni o vreme când nu se vor mai bucura de toate astea...
Colega mea visează să călătorească. Să meargă în Africa. Să mănânce banane. Să nu se mai lovească de răutăţile din jur. Ce frumos! Eu cred că optimistul îţi dă o aură aparte care nu poate fi „găurită” de „intemperiile” din jur...
Dacă pesimiştii merg cu capul în jos iar realiştii sunt ancoraţi pe pământ, mie îmi place să zbor! Dar e ca într-un lanţ trofic – nu putem să zburăm cu toţii, nu? Avem nevoie unii de alţii, aşa cum suntem.

Din partea unui european...by Sunetul-mai-tare

marți, 2 decembrie 2008

       First, la mulţi ani români!

       Din ciclul tâmpeniilor care îşi fac tot mai mult simţită prezenţa în toate domeniile vă prezentăm astăzi termenul…(tobe!) “European”. Menţionez că mi-am făcut încă de la prima frază o grămadă de nervi pe săracul word, în care scriu schiţa articolului, pentru că după “blank” mi-a transformat “e”-ul de la începutul cuvântului în “E”. Fir-ar tu să fii de Word că nici tu n-ai scăpat de farsa europeană! ( cu “e” mic!!! ).
Clasa a XI-a e plină de chestii Europene. De la manualul de istorie, care vrea să ne convingă cât de bună este Uniunea, care “nu îşi propune să înlăture identitatea naţională” şi care “promovează valorile morale precum libertatea, democraţia, respectarea drepturilor omului” (dar nu pentru căţei!) la spălarea pe creier a elevilor prin angajarea lor în proiecte (europene!) în care nici măcar europenii nu cred, toate sunt nişte farse (europene) !
        M-am vârât fără să ştiu într-o tâmpenie get-beget… Ştiţi, desigur, apariţiile scrise specifice şcolilor primare/ generale/ liceelor, în care se publică poezioare, compuneri scrise de profesori şi semnate cu numele elevilor, poze de grup în care trebuie să afişezi un zâmbet mare şi frumos, că doar eşti elev European şi e clar că eşti fericit de lumea Europeană în care îţi duci traiul European ( iarăşi Wordul )! Adunătura de spălaţi pe creier care mă înconjoară în această acţiune, care afirmă că merge doar la concerte (europene!) de muzică de cameră, cântată de nu ştiu ce orchestră (europeană!), că foloseşte doar produse ecologice (europene!), că luptă contra sărăciei (euopene!), că visul ei cel mai mare e să viziteze Curtea Constituţională de la Bruxelles sau să dea mâna cu Sarkozy, că se distrază doar la evenimente gen “Bucharest Fashion Week”, nu crede nici ea în ce susţine!
        Dar trebuie să contrasteze ceva cu lipsa de interes afişată, nu? Ei bine, ce e mai potrivit decât lipsa de interes MASCATĂ?
        Să-i spui lui mutu' că eşti ecolog prin excelenţă şi că urmăreşti binele Europei!
        Dacă mâine am trece la un regim dictatorial militar, ceata de idioţi de care am povestit mai sus ar susţine din toată inima dictatura militară!
        Consultând părinţii/bunicii/străbunicii, ajungem la concluzia că istoria se repetă. Bine, ăsta este un fapt ştiut dintotdeauna. Particularitatea constă în faptul că istoria se repetă degeaba! Ce s-a schimbat? Numele !    Dacă am început fraza aşa, este grav, căci deja intru în alt subiect…deci o să mă întorc la origini.
        Cu mic, cu mare, mama, tata, mătuşa, căţalul, purcelul, fetiţa cu codiţe blonde din prima bancă, băiatul care aruncă avioane prin spatele clasei, toţi am devenit europeni…
        De ce mă revolt? Degeaba.. n-o să pot schimba eu o lume întragă…
        Nu îmi rămâne decât să mă înarmez cu multă cafea, să-mi cumpăr nişte căşti care să filtreze termenul “European” sau orice alt termen din familia lui aruncat din gura unui ipocrit şi să am multă răbdare…