Ce face omul când e calm? By Sunetul-mai-tare

joi, 30 octombrie 2008

…caută să se enerveze!
Cel mai bun mod de a te relaxa este să te plimbi. Dacă mai ai posibilitatea să asculţi şi muzică, atunci poţi considera că s-au ivit premisele unui moment extraordinar.
Să zicem că te hotărăşti să te plimbi printr-un hipermarket. Nimic mai frumos!
Mergeam agale pe lângă coşul de cumpărături şi mă uitam printe rafturi, cu căştile în urechi, când, dintr-o dată, aud primele acorduri ale melodiei “Wild dance” a frumoasei ucranience Ruslana, cântată live la concursul Eurovision 2004. Înregistrarea se difuza la standul cu televizoare. O iau la fugă să ajung mai repede, interpreta fiind una din preferatele mele. La stand se opriseră mulţi gură-cască cu coşuri pline. Am savurat împreună concertul in hipermarket. După cele trei minute, melodia se termină şi videoclipul este oprit în momentul când Ruslana culegea aplauzele şi se bucura de aprecierea publicului. Nu m-am putut abţine şi am început să bat din palme spunând:
- Ce moment frumos au surprins!
Conform principiului acţiunii şi reacţiunii, izbucnirea mea nu putea trece neobservată:
( un moş miop îngropat printe cutii de cafea ) : - Mai bine l-ar fi surprins pe ăla când cânta fără chiloţi! Că de-aia a câştigat Eurovisionul! Că n-avea chiloţi!
( Eu, tare ): - Din punct de vedere muzical nu ai ce să-i reproşezi!
Bineînţeles că buna mea dispoziţie a fost înlocuită rapid cu pofta de a-i da cea mai frumoasă lovitură de topor în tâmăplă moşului ofticat!
Ascultă la mine, aici:
1. Ruslana a cântat impecabil!
2. Eu ştiu, tu ştii că eşti miop (şi aici nu mă refer la ochelari); Eu ştiu, TU NU ŞTII CĂ EŞTI ŞI SURD! Alftel ai fi auzit şi te-ar fi impresionat vocea fetei!
3. Dacă nu porţi chiloţi câştigi concursuri muzicale? I-auzi…ai o voce mai bună fără chiloţi?! Asta merită încercat…
4. Fotografia pe care ai văzut-o acum 5 ani şi care ţi-a rămas în minte era trucată, dar tu eşti prea prost să-ţi dai seama!
5. Imi imaginez cum ai stat tu, om trecut de 50 de ani cu ochii lipiţi de monitor, holbându-te la fake-ul ăla! =))
6. Poate să cânte şi goală, atâta timp când vocea ei îmi captează atenţia tot în topul meu rămâne!
7. Chiar nu ştiu de ce mă enervez eu din cauza ta…
8. Felicitări celui care s-a ocupat de muzică azi la Metro! Good job, man!
În final, enjoy the filmuleţ care a stârnit controverse ieri, la hipermarket…

De ce ...by emokid

duminică, 26 octombrie 2008

De ce nu inceteaza ? De ce totul e asa urat ? De ce se baga toti in seama ? De ce exista asa multi prosti pe pamant ? De ce nu vor sa ma lase in pace ? De ce e totul rau ? De ce trebuie sa mint zambind ? De ce sa-nvat sa lupt ? De ce e drumul greu ? De ce doar eu gresesc ? De ce doar eu ma zbat ? De ce am uitat sa rad ? De ce platesc doar eu ? De ce mereu mi-e frig ? De ce nu sunt si buna ? De ce nu mai sunt copil ? de ce nu pot trai intr-o alta lume ? De ce trebuie sa suport ? De ce nu te opresti ? De ce inca ma stresezi ? De ce m-am tot mintit ? De ce nu i-am ascultat ? De ce am fost asa de proasta ? De ce ti-am cazut in plasa ? De ce eram asa timida ? De ce mi-ai stricat avantul ? De ce trebuie sa ma schimb ? De ce crezi ca gresesc ? De ce vreau ce nu pot avea ? De ce sa te iubesc ? De ce sa te urasc ? De ce esti tu cel rau ? De ce ma faceai fericita ? De ce te-am vazut asa frumos ? De ce-am crezut ca esti facut de ingeri ? De ce ma-ncurajai ? De ce te credeam perfect ? De ce te uiti la mine asa ? De ce nu poti sa taci ? De ce-ti dai ochii peste cap ? De ce nu-mi spui ce gandesti ? De ce sa tac acum ? De ce sa strig mai tare ? De ce nu ma auzi ? De ce-mi intorci spatele ? De ce nu-mi mai zambesti ? De ce ma zdrentuiesc de indoieli ? De ce  nu mai existi ? De ce razi trimfator ? De ce esti asa penibil ? De ce nu te mai cred ? De ce nu pleci odata ? De ce n-am fost impreuna ? De ce ma doare cand imi amintesc de tine ? De ce nu ma mai gandesc la tine ? De ce nu te mai iubesc ? DE CE ? 

Vârtej...by Sunetul-mai-tare

vineri, 24 octombrie 2008


Mi se întâmplă des. Poate este o chestiune de abordare a sarcinilor, poate e din caua felului meu de a fi, din cauza zodiei, a ursitoarelor care m-au înzestrat cu o mare doză de nebunie la naştere, poate e moştenire de familie, poate e de la prea multă cafea, poate e ciudat, sau poate nu.
Cert e că-mi place să fiu ocupată, să mă imaginez într-un tablou plin de ceasuri şi de intrări care mă aşteaptă, să alerg toată ziua în colo şi-n coace cu treburi, să inventez, să-mi imaginez…
Nu e minunat când faci planuri şi tablouri mintale şi te tot gândeşti cum o să iasă? Eu sunt încântată când încep ceva nou. Mă imaginez în toate ipostazele posibile sau imposibile, inventez momente viitoare, replici, ceruri, dezbateri, desene, muzică, locaţii, fotografii. Râd singură, de nebună, la gânduri care încep cu “ce-ar fi dacă…” şi care continuă cu “şi apoi o să…”.
Toată povestea asta pescărească asta nu este decât un ajutor. Un fel de medicament, luat fără să consult un medic. Un medicament pe care organismul meu îl primeşte şi la care reacţioneză foarte bine. Un medicament care doar acoperă durerea, şi distrage atenţia de la ea, care te aduce într-un fel de inconştienţă dulce din care vrei…sau nu vrei să te mai trezeşti.
A fi ocupat înseamnă pentru unii a-ţi mânca timpul degeaba, cu nimicuri. Pentru alţii, însă, este valabilă teoria medicamentului de mai sus: a fi ocupat e o binecuvântare, pentru că îţi mai distrage atenţia de la probleme.
Pentru câteva ore nu te mai gândeşti la cum ai procedat într-o anumită situaţie, nu îţi mai faci reproşuri, nu te mai frămânţi, nu te gândeşti la “nu aşa ar fi trebuit…”; te trezeşti prin într-un montagne russe, într-un vârtej,  care se roteşte repede, repede…
Dar efectul medicamentului trece, montagne-ul se opreşte, şi trebuie într-un final să cobori cu picioarele pe pământ!
Îi spunem “bine-ai revenit printe noi” Deei, care a avut un cap rezistent..(mie mi-ar fi cedat inima..) Ne bucurăm mult pentru tine!

Eliberare...by Sunetul-mai-tare

duminică, 19 octombrie 2008

- acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare -
          Spune-mi, ce promovezi tu de când am început să te cunosc? Spune-mi, mai ştii care au fost primele tale cuvinte? Ştii că ai spus că tu nu obligi pe nimeni, ci omul are libertate de a alege? Ştii că te avântai să vorbeşti despre era comunistă, când oamenii erau privaţi de libertăţi şi când li se impunea să renunţe la ceea ce faci tu azi? Ştii că vorbeai cu intenţia de a mă îngrozi despre modul cum eraţi pedepsiţi?
        Aaaa…nu mai ştii! E nevoie să-ţi reamintesc? Poate ai probleme cu memoria şi ai uitat deja ce-ai citit în rândurile de mai sus. Ar fi foarte uşor şi plăcut pentru mine să alcătuiesc un articol, special pentru tine, numai din cuvintele anterioare, doar dând copy-paste. Poate ţi-ar intra în cap! Dar nu, simt nevoia să mai adaug.
         Azi vii şi îmi spui ceva de genul: faci ce zic! No comment!. Te gândeşti tu, oare, cu ce eşti mai uman decât comuniştii? Cu nimic! Mă oblige, la fel cum povesteai că ei vă obligau pe voi!
Mai ţii minte ce-ai făcut acum câtva timp? Îţi zic eu, m-ai pus să zic că te vreau! Şi am zis, pentru că nu am vrut s-o păţesc. Am zis, ştiind că te detest şi că va fi rău. Am ştiut că declaraţia mea nu va aduce nimic bun, deşi tu începeai să-mi povesteşti cât de frumos va fi!
         Aha…nu-ţi convine ce scriu! Atunci “nu râde (a plans), citeşte-nainte!”
         Începeai să-mi spui că nu va fi decât relaxare şi plăcere. Că mă voi bucura nespus că te-am ales. Şi ştii ce este? Ştii ce-ai făcut? M-ai făcut să vin la tine cu greaţă şi cu teamă de ce vei mai spune. Şi totuşi eu simulez că te susţin. Ca să nu păţesc mai rău. Oare ce-ai zice dacă ai şti ce gândesc cu adevărat? M-ai urâ? M-ai blestema?
         Nu-mi pasă! Nu mai am decât puţin, şi atunci voi putea vorbi liber. Şi poate am să-ţi spun tot chiar ţine, verde-n faţă!
         În acea zi voi face un dicţionar cu toate sensurile cenzurate ale cuvintelor-cheie din acest articol, şi din altele, că am mai scris despre tine!
        - acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare -

De amuzament ...by emokid

vineri, 17 octombrie 2008

 O sa fie un articol cam scurt , n-am ce povesti prea mult :D 

Azi am trecut pe la liceu la Sunet , de mentionat ca la ea sunt clase mici . Booon , ne plimbam noi si un plod dintr-o gasculita holbeaza niste ochi maaaari , duce mainile la gura si  :"Mooooama! Ce urata esti ! "  , cand l-am auzit mi s-a sculat si mai tare parul din cap ... si m-am rastit la el :' Da fata ta cum e , ma ? " ... pe moment nothing , but later am ras de am crapat cu Sunetul ... chiar in halul asta am ajuns ? sa sperii copiii ?

Si pt a-i face pe plac Sunetului , care nu prea a fost de acord cu acest articol crezand ca va insinua la idei de genu :" E chiar asa de urata ? " , ca voi trezi imaginatia oamenilor :D Ei bine eu nu am pus la suflet pt ca nu cred :) Si am vrut sa postez acest articol pt . ca nu  voiam sa rad singura cu Sunetul :D 

Tic-tac...by Sunetul-mai-tare

luni, 13 octombrie 2008


Vrăjitoarea îţi ştie trecutul. N-ai fost chiar cel mai bun om din lume. Ai lăsat în urma ta multe viduri pe care dacă ai fi avut puţin curaj ai fi reuşit să le umpli. N-ai vrut.
Prezentul i l-ai spus tu. Ai un loc de muncă, dar mai păstrezi în minte încă din copilărie imaginea ta apărând păpuşile nevinovate în faţa legii prea aspre. Ai sperat, dar n-ai făcut nimic ca să reuşeşti!
Viitorul nu sună. Mai e puţin. Foarte puţin.
Acum ce mai poţi să faci? Este una din cele mai grele întrebări pe care un om şi le poate pune şi la care, în mod obişnuit, nu s-ar gândi niciodată.
Maşina timpului nu se caută pentru progrese ştiinţifice,pentru faimă sau bani. De multe ori am vrea ca atunci când coborâm cu liftul să ajungem nu la parterul blocului, ci într-un moment-chieie al vieţii noastre care a fost greşit înţeles şi pe care am vrea să-l îndreptăm.
Totuşi, zilele care ţi-au rămas, ţie, personajule fictiv din articolul meu, nu îţi sunt de ajuns pentru a inventa o asemenea maşinărie. Şi poate nici nu e posibil.
În faţa trecerii timpului reacţionăm diferit. Unii ar prefera să meditere asupra celor mai frumoase momente din viaţă. Ar vrea să retrăiască cu ochii minţii goana după fluturi din grădina bunicii… Ar vrea să cunoască din nou inocenţa cu care plângeau după un pui de vrabie pe care nu reuşiseră să-l prindă, teama de întunericul în care se auzea surd cântecul unei cucuvele, veselia clipei când se udau până la piele încercând să care o găleată de apă de două ori mai mare decât ei de la fântână. Se trezesc râzând de primul 4, de prima ţigară sau de primul chiul cu clasa.
Alţii ţin cu dinţii de puţinele ore şi se gândesc să acţioneze, măcar acum. Dau telefoane, vizitează rude, îşi fac micile plăceri…
E groaznic să ştii că trece timpul şi că nu mai vezi zecile de ani când priveşti înainte.
Să ne gândim la asta când nu ne înţelegem bunicii. Să ne gândom că atunci când am aflat de experimentul “secolului”, mulţi am zis “mda, poate se sfârşeşte”, dar bunicii nu mai folosesc “poate”…pentru că nimeni nu poate trăi veşnic…
Să trăim clipa, să ne bucurăm de viaţă şi de tinereţe, să fim noi înşine, ca să nu ne trezim mai târziu visând la maşina timpului!

M(ăscărici)TV ...by Sunetul-mai-tare

luni, 6 octombrie 2008

Pentru ca “nesimţirea” mea să fie completă, nu puteam să rămân pasivă la toate minunăţiile care ne încântă privirea când apăsăm (nefericiţii de noi) butonul de pornire al televizorului de pe telecomadă.
În amintirea vremurilor trecute, încercam, zilele trecute canalul 10, pe care îmi fixasem mult-lăudatul-şi-cumpăratul M(ăscărici)TV.
Am văzut o emisiune foarte educativă şi informativă despre originea muzicii. Astfel, melodia luată ca exemplu era prezentată născându-se din gâtlejul unei copile de miliardar, aflată la vârsta pubertăţii. Versurile sunau cam aşa: “Tataaaaaaaaaa de ce dracu nu reţii odată că vreau rozzzz, nu roşieee! Tataaaaaa o să fie cea mai ieftină maşinăăă! O să creadă toţi că sunt săracăăăă! De ce dracu nu dai şi ca oameniii?? Ce să fac cu 5000000000000000 mii de dolari??”
Acum că am văzut cum se naşte muzica, şi mai ales din ce motive, să trecem şi la evoluţie. Subiectul cântecului în cauză evolua de la culoarea maşinii pe care “interpreta” şi-o dorea cu ocazia aniversării a 16 ani, la împărţirea invitaţiilor pentru zone VIP sau la efortul depus de “interpretă” pentru a slăbi, ca să încapă în rochia Di(h)or!
Linia melodică fluctua, notele fiind când îngropate în registrul grav, când săltate şi ţuguiate, totul pentru impresionarea publicului!
Muzică, frate!
Acestea fiind spuse, stau şi mă gândesc, ca tot omul: oare de la ce vine “M-ul” din denumirea postului? Că de la “muzică” în niciun caz nu poate veni!
Să luăm şi cel de-al doilea exemplu: premiile! Premiile cărora le făceam “reclamă” cu puţin timp în urmă: EMA-urile! Acum câteva zile au fost anunţate nominalizările oficiale (cică!) Dacă staţi mai prost cu inima, recomand un Calmogen (sau două, sau trei), prentu că urmează măcelul. La categoria “cel mai bun cântec din istorie” cei mai săritori-în-ochi nominalizaţi sunt Britney Spears, Christina Aguillera sau Tokio Hotel. Singura trimitere către normalitate din listă este U2, despre care cred că doar printr-o greşeală au ajuns printe maeştrii enumeraţi mai sus.
Să mai adăugăm în grilă şi M(ăscărici)TV Ouch? Un geniu e ăla care i-a dat numele…
Şi cam aşa se mănâncă “muzica”…
Aşadar şi prin urmare, cred că voi rămâne doar cu Realitatea TV, VH1, Antena 3 şi HBO că de pseudo-canale-româneşti-de-muzică sunt sătulă!

visit my city! by emokid

sâmbătă, 4 octombrie 2008

 Um blam pe un blog cand am vazut un articol interesant :) un joculet simpatic in care construiesti un oras :) ideea e ca nu poti sa-l faci tu , el creste singur in functie de cati altii il viziteaza :) enjoy! http://emokidos.myminicity.com

nesimtire,penibilitate si tupeu by emokid

miercuri, 1 octombrie 2008

 Era o zi calduroasa si ne-am fi bucurat de sport pe afara daca profa ar fi venit dar ... n-a venit ! Dupa aveam psihologia si unor destepte le-a venit ideea sa plece ( sa se tot duca! ) dar ele vor ca daca pica ele sa pice toti . Am fost vreo 3 care am zis ca nu plececam ( printre care si eu ) . Pana acum nu facusem nicio ora de psihologie si sigur ramasesem in urma ... si de aici incepe scandalul .Alea rele de gura , au inceput sa tipe ( ca istericele ) si sa ne zica :' Poi daca luam absenta e din cauza voastra ! " tupeu ? bifat 

Dar adevaratul circ a inceput in clasa . Era una care are o boala ... ii place sa fie oricand in centrul atentiei ... nu-i pasa ca e prea penibila  ; Si aia s-a luat de fiecare in parte ( lumea ma stie mai retrasa si ea a incercat sa profite crezand ca domina ) ... se tipa la mine ca o isterica ( parca era un caine turbat ) , am ridicat eu tonul ? nu , de fapt n-am avut ce ridica ... nu i-am dat nicio replica , nu i-am zis nimic :D asta o enerveaza cel mai mult :P De ce sa tip ? Pe ea nu o asculta oricum nimeni , toti se chiorau cum se facea de ras , are rost sa ii dai replica ? Nu , oricum nu asculta , oricum incearca ca ea sa prinda toate privirile ... m-am enervat ? Deloc . Si in tot scandalul asta era un coleg care facea glume , incerca sa raceasca atmosfera aceea incinsa si pot spune ca reusea destul de bine :) So... penibil ? bifat 

A venit cealalta care nu era asa de ... turbata si m-a intrebat de ce vreau sa raman , scurt si la obiect :' Nu te intereseaza ! " ( de fapt pt ca e o materie care ma fascineaza , printre singurele si colectionam absente , ramem in urma cu materia ... care e partea buna ? de as vrea sa plec ? sa ajung mai repede acasa) . Atunci s-au dus la cancelarie si vin sa ne zica ca profa are o singura ora ... cu noi si vine special pentru noi si ele ne-au invoit pe toti ...nesimtire? bifat 

OF! Nu va doresc la niciunul un colectiv ca al meu ! Si profa ca o draguta ( ne-am intalnit cu ea pe drum ) a zis ca nu ne pune absenta . Fetele care erau de partea mea au zis ca sunt cam prostuta ca nu le raspund ... nu-mi plac persoanele isterice si consider ca vorbesc cu un perete atunci cand respectiva pesoana tipa , n-are rost sa imi irosesc glasul degeaba, sa ma chinui sa o ascult , cel destept cedeaza!