E-moişti &co by sunetul-mai-tare

vineri, 30 mai 2008

Si să vă spună mama- sunetul cum a ajuns ea să scrie despre emokidoşi...

Păi..din greşeala! Dintr-un pariu...Tema mă pasionează în mod special (aiurea!) aşa că mă înarmez cu răbdare şi ciocolată şi încep.

Emo se vrea.

Din câte am înţeles, emo vine de la emotions (daca greşesc, scuze) şi din câte am văzut, emo este îmbrăţişat tot mai mult de copii. E vorba de copii de la 12 la 15/16 ani maxim care se vor neînţeleşi, respinşi, neintegraţi. Aceştia susţin sus şi tare că nu se pot acomoda într-o lume superficială, perfidă şi rea, care nu-i primeşte şi nu-i acceptă din cauză că sunt sensibili..şi tot tacâmul. Pretind că suferă. Ce e suferinţa la ei? La ei suferinţa înseamnă să crezi că nu eşti acceptat de societate, să crezi că nu eşti înţeles, să crezi că nu ai niciun prieten. De ce cred toate astea? Pentru că vor..pentru că e la modă!

Poate greşesc, dar eu gândesc altfel...privesc altfel suferinţa. Nu cred că suferă răzgâiaţii emo de 12 ani...cred că suferă un om căruia casa i-a fost distrusă de inundaţii, care nu are unde să stea, care nu are ce mânca, care nu are din ce trăi, care nu vrea să vină „mâine” pentru că odraslele îi vor cere mâncare din nimic, care şi-a văzut agoniseala de-o viaţă pierdută într-o clipă. Cred că suferă un chinez lovit de cutremurul cu atâtea replici care şi-a privit familia murind. Cred că suferă un copil care în fiecare seară e martor fără voie la bătăi şi beţii iar dimineaţa cerşeşte ca să poată roade un colţ de pâine. Cred că suferă un bolnav care ştie că are zilele numărate. Cred că suferă un mutilat desconsiderat de ceilalti.

Un „imău” suferă pentru că are o familie care îi oferă toate condiţiile? Pentru că are ce mânca, are unde sta, are pe cineva alături care să-l îndrume? Pentru că vede lumina zilei în fiecare zi, pe când altul poate de o viaţă visează la ea? Pentru că aude forfota păsărilor, lătratul câinilor, muzica, vocea mamei?

Copiii ăştia nu că nu ştiu să aprecieze toate astea, dar vor şi ei să fie remarcaţi, vor să „fie băgaţi în seamă”, să fie „trendi-cul-hendi”. Copii ăştia nu ştiu ce e greul vieţii. Nu sunt nişte sensibili, ci nişte alintaţi, nişte răzgâiaţi slabi la voinţă care se înclină după cum bate vântul american.

Curentul emo e o falsa problemă care vinde. E profitabil să faci emisiuni depre aşa ceva petru că oamenii stau cu gura căscată, zic „săracul...uite, era neînteles” şi fac rating. De ce? De...(aici completaţi voi)

De aceea mă amuz teribil de acest subiect...şi ştiţi ce? „De data asta” NU-„mi pasă!”

Nu emo e problema noastră. Problemele sunt altele...şi sunt multe şi rele...

Bună şi de la mine

marți, 27 mai 2008

Eh..eu pot spune mai multe...

Am stat mult pe gânduri pânăiniţiez acest blog. Ne temeam că nu vom avea idei pentru articole sau talent la scris. Pe urmă am realizat că nu trebuie decât plăcere de a scrie şi bineînţeles o exprimare cât de cât corectă. Aşa că am început.

Sunetul-mai-tare se adresează tuturor celor care...bântuie pe net pentru a-şi consuma timpul.

Sunetul-mai-tare se adresează iubitorilor de muzică. Şi când spun muzică, apoi spun muzică... Nu e un secret că îmi place rockul. Rockul..rock! da. Ăla pe care îl ştim cu toţii din moşi-strămoşi, care atrage şi nu şochează, care te face să sari din scaun şi să profiţi de ritm! Subiectul poate fi dezbătut în 4732864716872671 de rânduri aşa că n-are rost să-mi înşir opiniile de la început.
Sunetul-mai-tare se adresează celor care vor..hmm..să se "delecteze" cu / să contribuie la discuţiile contradictotii dintre noi, pentru început Emokid (aia cu emo :D) şi Sunetul-mai-tare (aia cu picioarele pe Terra :D)

Sunetul-mai-tare se adresează tuturor celor care au ceva de spus despre orice.

Sunetul-mai-tare îşi propune să nu rămână "un DIalog". Vrem ca oricine are ceva interesant şi util de aratat, o problemă cotidiană personală sau a societăţii, un factor de care se loveşte, ceva ce îl bucură, îl atrage, sau, în sfârşit, ceva ce ar interesa şi pe alţii, să poată publica la noi.
Sunetul-mai-tare nu se referă exclusiv la muzică. Putem da volumul mai tare şi în cazul vocii, glasului nostru, pentru ca spusele noastre, mulţumiri şi nemulţumiri deopotrivă să fie auzite.

Sunetul-mai-tare nu se adresează piţipoancelor sau cocalarilor ( specii noi, de o calitate îndoielnică, să sperăm pe cale de dispariţie)

Sunetul-mai-tare nu se adresează celor care copiază până şi numele după alţii la teste.

Sunetul-mai-tare respectă limba română, ca şi limbile engleză şi franceză, aşa că nu voi scrie (eu, cel puţin) niciodată în „romgleză”.

Sunetul-mai-tare nu e acvilă, dar nici porumbel!

Vom reveni cu detalii despre noi.

P.S. Răbdare, Emokid, scriu şi despre emo cand îmi vine inspiraţia...

Pace!

buna


Ce pot spune ? în primu rând salut ! Şi în ultimul rând o să mai zic ceva abia dupa articolul lui Sunetul-mai-tare despre emo ( unde voi contraataca puternic:) ) ...până atunci :*:*:* pupici şi brb:D:P