Vocaţie Sau Azi am chef să mă iau de voi! by Sunetul-mai-tare

joi, 26 februarie 2009


Descriu o problemă..deci trebuie să încep cu premisele care se vehiculează în jurul nostru.
Medicii din România nu mai operează bine, deci cei care au nevoie de intervenţii chirurgicale, apelează la cei de afară.
Vedem la ştirile de la ora cinci profesori în cele mai năstruşnice situaţii.
Nu este numai cazul profesorilor şi doctorilor, ci al mai tuturor bugetarilor.
De ce?
Răspunsul presei şi implicit al marii mase a populaţiei care împrumută şi înglobează în limbajul uzual expresii şi opinii citite în ziare de mare succes şi emisiuni gen talk-show difuzate pe canale de tomberon maximă audienţă: „N-au vocaţie şi pasiune pentru meseria pe care o practică!”
Soluţie:
„Tăiaţi-le capetele’!”
(Trăiască Lewis Carol şi a lui Alice...)
Şi acum mă adresez direct marii cateogii de persoane, care mai de care mai colorate, care invocă „vocaţia”..mama ei de vocaţie..
Oameni buni (vorba vine, n-o luaţi de bună!), câţi dintre voi, jurnaliştii care acuzaţi lipsa de pasiune pentru o meseie sau alta din partea celui care o practică, aţi ajuns astăzi să lucraţi în presă datorită vocaţiei? Câţi dintre parlamentari ar mai ocupa scaunele, scuze, leagănele alea în care sforăie de se cutremură Casa Poporului, dacă s-ar fi făcut „trierea” în funcţie de câte kile de pasiune pentru meseria?..asta au? Câţi „vedeţi” şi oameni debordând de înteligenţă (de te zboară de pe scaun când îi auzi glăsuind) s-ar mai perinda azi prin faţa camerelor de filmat dacă ar fi fost angajaţi în funcţie de pasiunile lor?
Lăsând gluma la o parte, cum dracu să ia Lenuţa din Zărneşti bidineaua şi să se specializeze în zugrăvit, când nimeni nu dă doi lei pe un zugrav? Vedeţi ce situaţie, nimeni nu dă doi lei pe un zugrav, dar ce ne-am face fără ei?...Cum să mai facă badea Ghiţă din Nehoiu colăcei împletiţi, când e întrebat în zeflemea: „brutar, ai...?”..
Aşa că nici Lenuţa, nici săracu Ghiţă nu vor acţiona în funcţie de preferinţe, ci se vor strădui...să meargă în Italia să muncească la căpşuni un an, doi, pentru ca mai apoi să vină în Românica şi să intre la facultate. Nu, mă, nu dinaia...de-aia de IDD, că doar n-au muncit degeaba în Italia. Au avut şi ei un scop – să-şi cumpere o diplomă cu un titlu frumos..poate psiholog sau specialist în relaţii internaţionale, ca să nu mai fie arătaţi cu degetul şi să se încadreze în cerinţele societăţii. Cerinţe care..surpriză! sunt subtil influenţate de...cei care invocau mai devreme lipsa de vocaţie!
Dar eu sunt optimistă. Cred că datorită lipsei ăsteia de vocaţie, vom ajunge o naţiune de detinatori de diplome  ţiplate şi frumos ornate în Publisher 2007, cu titluri pompoase, moderne si atragatoare dar mai ales de mare preţ! La propriu...
- Şi zugravu?
- Ce dracu îndrugi acolo? Pune mâna pe bidinea şi dă-i pe pereţi..sau ia-ţi nişte plăci de rigips
- Bine, mă, dar pâinea? Aia cum o fac?
- Mănâncă batoane fitness, ţărane!

Sunet Fără Zahăr..by Sunetul-mai-tare

vineri, 20 februarie 2009

L-am aşteptat de când am pus mâna pe album prima oară!
Este vorba de cel de-al doilea extras de pe Neamul lui Peneş Curcanul, videoclipul piesei Dunitru made by Fără Zahăr. S-a lansat zilele astea la Măruţă în emisiune.
E genial dar, ca de fiecare dată, cei vizaţi direct nu se vor simţi. De ce? Simplu! Pentru că nu toţi de pe Terra se simt, dar sunt simpatici aşa, în nesimţirea lor.
Mai jos, poze de la filmare(a la care a participat si Catalin Morosanu şi jăvruţa Tyson :)))
 
  
Şi mai jos, videoclipul oficial 
Şi mult mai jos, site-ul trupei 
Mno, bravo, băieţi!

90s..by Sunetul-mai-tare

marți, 17 februarie 2009

Ieri am ieşit în oraş. Mi-am luat ghiocele – aşa le zic eu. Le-am băgat în geantă şi le-am adus acasă pălite...
Starea aceea de inexplicabilă fericire nu m-a părăsit, aşa că eram pusă pe fapte bune. Am văzut lângă chioşcul de pâine o bătrână cu basma pe cap şi baston care aştepta să-şi facă cineva milă de ea. Am încercat să o ignor, am intrat la pâine, am cumpărat, dar când am ieşit mi-am spus că oricine putea ajunge în locul ei aşa că i-am întins douăzeci de mii dinăia noi şi am plecat, încercând să nu mai întorc capul spre ea (ştiţi..sunt berbec, deci trebuie să fiu puternică :))...
Totuşi, după câţiva metri m-am întors..surpriză: fuma..
Aşa-mi trebuie..

În altă ordine de idei, DansulPloii a pornit o leapşă foarte mişto. Cică 5 lucruri din copilărie de care mi-e dor...
Păi, mi-e dor de
1. Casetele video cu „Bernard şi Bianca” şi „Cenuşăreasa” la care mă uitam „pe repeat” şi de chestia aia numită diafilm care proiecta pe perete benzile cu filmuleţe de desene animate ruseşti pe care mi le traducea mama..dintre care îmi aduc aminte de unele cu o pisică galben-portocalie..nu mai ştiu cum o chema..şi un căţel. Dacă ştie cineva despre ce aberez acum, chiar îl/o rog să-mi împrospăteze memoria ( deh...bătrână baba..)
2. Mesele „festive” de la mătuşa mătuşii mătuşii mătuşii (mama ei de mătuşă că nici acu nu ştiu cine era...a murit, oricum) şi în special de seara când „celebram” ziua ei de nume..parcă Eleonora o chema şi eu trebuia să port o fustă lungă pe care mi-o dăduse. Eram clasa a cicea. Mama se tot chinuia să mă convingă să o port. Era un fel de roz mai pal. Afară era iarnă şi oricum purtam şi o haină mai lungă peste, aşa că am profitat de asta. Când am ajuns la tanti acasă mama era să facă atac.. rupsesem porcăria de fustă şi o făcusem scurtă ( scurtă la mine înseamnă de maxim o palmă..). Mmm..nu e vina mea că era până la genunchi.. Am stat cu haina pe mine toată seara ca să nu moară sărbătorita de ziua ei..
3. De primăvara în care mi-am rupt mâna dreaptă şi de cabinetul doctorului care avea două uşi. Era mişto, de frică şi de durere începusem să alerg ca nebuna, intrând pe o uşă şi ieşind pe alta ca-n Tom şi Jerry... La câteva zile după ce m-am pricopsit cu ghipsul de la mână, am căzut şi mi-am rupt şi piciorul..
4. De vacanţa la bunica de la ţară, când eram aşa prinsă de Amintirile lui Creangă, că am luat o găină din coteţ şi am băgat-o într-o plasă neagră cu flori, cu gând s-o vând la târg..nici n-am apucat să ies pe poarta..
5. De aprozarul din colţ ( A-P-R-O-Z-A-R! Aşa îi spunea! Nu „mini-market!”) unde mă duceam de 3 ori pe zi să cumpăr chibrite ( ca să scape de mine de acasă, bunica îmi dădea bani să cumpr câte o cutie dimineaţa, la prânz şi seara...)

Leapşa merge mai departe la Kid si la..cine vrea ;)

Stare..by Sunetul-mai-tare

vineri, 13 februarie 2009

De cateva zile încoace, mă simt bine. De fapt, daca stau să mă gândesc, mă simt neobişnuit de bine. O fi de la primăvara asta sub acoperire? Chiar nu ştiu de ce mă simt atât de bine, având în vedere că nu mi s-au întâmplat chiar cele mai mirifice chestii din Univers.

Drăguţele doamne de serviciu au încercat să-mi şteargă desenul de pe masa de la şcoală. Ştiţi voi..chestia aia cu 4 picioare din lemn antic, atât de vechi încât e aproape gata să de facă combustibil natural.. Chestia e că desenul meu era un pic mai special..erau o mulţime de obiecte mai mult sau mai puţin folositoare printre care lilieci roşii, verzi şi negri, semiluni colţuroase, picături, pălării, linii curbe, frânte, „grunge”, „hippie”, până şi semnul „peace” (v-am mai spus, e de la RedBull...). Era special în sensul în care era cam de vreo 20 de cm înalţime şi cam tot pe atât în lungime şi era făcut cu markere colorate şi negre, aşa că nu pot spune că e o muncă chiar uşoară să-l ştergi... E ca şi cum ai şterge un tatuaj. De fapt, chiar mi-ar fi plăcut ca banca mea să fi fost un nene căruia eu i-am făcut un tatuaj permanent. Mă rog, vă faceţi că n-aţi citit asta... Îmi imaginez convorbirea dintre distinsele doamne care frecau la banca mea să o readucă în normalitate: „Bă, fir’ar a dracului, cine-i dementa asta
Desenul, bineînţeles, are personalitatea mea, aşa că nu s-a lăsat şterş decât pe jumătate. Când am dat cu ochii de minune, era un fel de...stafiuţă prinsă în lemn..Mda... Vă dau iar de muncă, doamnelor care l-aţi şters..din nou..şi cât de curând!

Am aflat de existenţa unei cărţi de franceză care citeşte gânduri. Pe scurt, ştie, a naibii ce nu-ţi place şi exact aia afişează pe pagină. Altfel nu-mi explic cum ni s-au dat cele mai nasoale eseuri (şi multe..de exemplu, marţi sau miercuri sau joi, alegeţi voi ziua, am făcut 4 sau 5...dar m-am culcat spunându-mi „je ne regrette rien!”

L-am văzu pe Bob Marley zilele astea. Era la fel de zâmbăreţ. Cred că era fericit, exceptând faptul că era pe un frigider la o măcelărie. Sunt mândră că există şi oameni care lipesc Bobi pe frigidere!

M-am trezit aseară pe la 2. Mi-am adus aminte de Hilda. E ţestoasa pe care am primit-o când aveam 6 ani de la mătuşa mea. Am bătut-o cu picioarele pe mătuşa atunci până când a trebuit să accept prezenţa „putrezitei” în balconul meu. Sărea mereu din acvariu şi o găseam în spatele dulapului de bucătărie. La un moment dat, n-am mai găsit-o, dar sunt sigură că sub dulapurile de bucătărie există o conductă unde intră toate broaştele ţestoase când sar din acvarii şi se duc prin conducă până în mallul broaştelor din subteran. E o chestie cu rafturi care se întind pe orizontală, pentru că broaştele nu pot să se înalţe pe tocuri să vadă rafturile de sus. Şi când li se face dor de casă, se întorc prin conductă, pentru că e prevăzută cu o bandă rulantă. Deci Hilda mea stă în mall de...vreo 12 ani..

Propun ceva. Daţi shut down şi uitaţi-vă pe fereastră. Sau eventual, ieşiţi la o plimbare. Uitaţi-vă împrejur..zilele astea viaţa mi-a demonstrat că putem să ne uităm în jur atât de puţin timp...
Şi dedicaţia specială...fără număr, fără număr...roşia cocalar!:)) nu, acu pe bune, n-am nimic (bun)  cu cocalarii
Peace! 

Kid mă provoacă..by Sunetul-mai-tare

sâmbătă, 7 februarie 2009

Acest articol nu a fost scris din proprie iniţiativă. Mai jos, ciuperca simbloizează curentul emo, dar nu îşi propune să jignească. Dacă cineva, oricine, se va simţi ofensat în urma lecturării următoarelor rânduri, îmi cer scuze, c'est la vie!
P.S. Mi-am tras jocul Mario pe telefon şi am ajuns la nivelul 15!:))
P.S.2. Nu-mi place că se întunecă din ce în ce mai târziu..şi nici vremea asta jumi-juma nu-mi place!

Eh, şi acum citiţi încă o dată titlul, pentru că o să înceapă articolul propriu-zis :D

Într finalul ultimului sau articol, Kid ( persoană de sex feminin ) îmi lansa o provocare. Spunea că ii plac pantalonii lui X (persoană de sex masculin) şi că l-a întrebat de unde i-a luat. Într-o conversaţie recentă, aceeaşi Kid declara ca emokizii încearcă să se asemene cât mai mult între ei. Asta e ideea.
Deci, eu (câteodată) sunt o pacifistă. Încerc să scriu articolul ăsta ca să nu rămână cu provocarea în aer...

Deci, emokizii vor. Nu e nimic rău în asta!
„Cine-a lăsat lumina aprinsă la baie? La baie....”

Emokizii vor să fie toţi la fel. Problema lor.
„E important să aflăm, e important să strigăm cu toţii!...”

Emokizii vor să fie toţi la fel, indiferent de sex. Şi? Asta nu mă afectează pe mine în mod direct. E drept că mă apucă greaţa din când în când dar...be happy!
„Hey-oh, hey-oh!”

Emokizii îmi aduc aminte de Riga Crypto... E doar părerea mea. Cu toţii avem dreptul la viaţă, indiferent de orientare sexuală sau curent îmbrăţişat.
„Gândacul din bucătărie dansează salsa..e comedie..!”

Şi ce-mi pasă mie dacă emokizii îşi ling bretonul de 5 metri şi şi-l dau peste ochi şi fac pe suferinzii?
Viaţa-i frumoasă, copii..lăsaţi-i ..la locul lor pe cei care vă enervează sau concepţiile cu care nu sunteţi de acord şi ignoraţi-le! Avem prea puţin timp la dispoziţie ca să mai analizăm şi partea goală a paharului.

Asta am scris acum câteva zile când eram într-o fază pacifistă..cred că de la RedBull...

Daţi „dilit”!!!
Sunt de acord cu toate, în limitele normalului!
P.S.3 Versurile sunt din El Negro – Lumina la baie ( de pe Antipanica ) L-am găsit în sfârşit!!!! ( albumul ) 
P.S.4 Desenul l-am făcut în Paint..nici măcar nu mi-am dat osteneala să deschid GIMPul..poste ieşea mai bine 
P.S.5 De fapt, e o ciupercă emo, n-avea cum să iasă mai bine.
P.S.6 Îmi cer scuze pentru atâtea P.S.ur i:D 

Me& a friend by Emokid

miercuri, 4 februarie 2009

Ieri am iesit la o mica plimbare cu un coleg cu un an mai mic. Respectivul impartaseste acelasi stil de viata si in multe privinte vorbim aceeasi limba ... mai putin fumatul , bautura si trupa preferata ( eu Nightwish , el Three Days Grace )
De vreo 2 saptamani se plangea ca i s-a stricat placa , i-am mai imprumutat-o asa o zi , doua ... trei ( e un caz disperat de par cret ) . Ieri m-a rugat sa i-o dau putin ca mai tarziu se intalneste cu o fata si sa nu arate asa ... e doar par cret .
Ne-am intalnit si am mers la el . Eu n-am ras asa de mult . Are un fel de a povesti astfel incat si cea mai banala si plictisoare istorisire sa sune interesant sau sa fie amuzanta . Felul meu nu e de a rade intruna ... oamenii astia mi se par imaturi sau prosti , dar cand el vorbeste eu rad .
La el acasa , ochii mi-au cazut pe chitara electrica ( stiam de mai demult ca are si am mai vazut-o prin poze ) si pe un craniu micut si simpatic :) ce avea un ranjet sadic . Si cat s-a incalzit placa mi-a facut o demonstratie cu acea chitara electrica . Eu l-am ascultat doar la chitara acustica si stiam ca stie sa cante si la electrica , dar nu am avut ocazia sa-l ascult . Nu exista exclamatie la cat de bine stie sa cante "WOW ! " e putin si la fel de necuprinzator e si "INCREDIBIL FRATE !!! " . Iar m-a lasat cu gura cascata. Eu credeam ca am vazut geniul cantand la acustica ca sa descopar abia acum tot ce este in stare . A cantat aproape toata melodia lui Bullet for my Valentines - Hand of Blood , solo-ul de la inceput a iesit perfect . A mai cantat si niste creatii proprii si ce a mai invatat recent . Mie cred ca 5 secunde mi-ar fi luat o luna sa invat , nu sunt in stare sa zdrangan nici 3 note cum trebuie . Cand am pus mana pe chitara la mine ieseau niste sunete ca de chitara acustica , cred . Participa la competitia aceea dintre licee . SF MARIA vs. LVA ... unii zic " Bafta noastra ! " , eu zic :' Pazea ! " La categoria de muzica ne vedem invingatori , doar la cultura generala nu sunt asa optimista , cred ca ar fi chiar penibil pentru ei sa piarda avand in vedere ca au marele renume de " tocilari " ( sry ! )
Dar sa ma intorc , apoi i-am intins paru si aici la fel , tot razand . A fost o faza draguta cand incerca sa-mi explice cum si-a spart capul a ... cred ca nici el nu mai stie a cata oara , zicea cum era pe skate , a cazut incercand sa faca echilibristica si a intrat cu capul intr-o masina si a facut un semn sugestiv din cap si eu am dat la randul meu din cap , dar cand l-am ridicat nu am fost atenta si am dat cu capu de perete , a fost cu sonor " Auci ! " nu mai zic cat am ras dupa aia . Da i-am zis si eu de fisurile din capul meu .
Dupa ce misiunea mea s-a incheiat , a zis ca pe fata aia trebuie s-o duca nu stiu unde si i-am zis ca si eu trec pe acolo . Asa ca tot together am ramas . Am intarziat 5 minute ( si el vroia sa se mai spele si la cap :)) ) si am ajuns cand aia tocmai pleca , saracu i-a dat nispe bep-uri , i-a facut niste semne ... mai trebuia doar sa tipe dupa ea dar el din proasta si idioata nu o mai scotea . Si cam avea dreptate , faza a fost cam in felul urmator . Locul ales de intalnire era cam pustiu si daca vedeai ca vin doi , dintre care unu iti face disperat semne nu te intorci si pleci . De fugit dupa ea nici nu se pune problema ... si asa mult zgomot pentru nimic , dar macar a avut parul drept :)) pe langa fiecare masina care trecea zicea :' Am paru drept ! Am parul drept !:X:X:X " :))
P.S. Sunete , imi plac pantalonii lui , te provoc !