Un an de sunete

miercuri, 27 mai 2009

Acum un an, când am venit din vacanţa de la Târgu Mureş (anul trecut, Paştele a căzut în mai), am hotărât, împreună cu Kid, să deschidem oficial „Sunetul-mai-tare”.
O citeam pe Andreea Talmazan şi mi se părea incredibil felul cum îşi găseşte mereu timp să scrie câte ceva pentru cititori şi pentru sufletul ei, la fel cum, de altfel, mi se pare şi acum... Poate că dacă n-ar fi fost ea, n-aş avea acum site-ul ăsta.
Mi-am zis că vreau să încerc şi Kid a fost de acord. Ne-am luat fiecare câte un „nickname” şi am început să scriem. Am scris mult, ne-am făcut testamente înainte de vacanţe, am criticat, am lăudat şi, ce-i mai important, ne-am descărcat şi ne-am făcut prieteni.
Mulţumim celor care ne-au citit, celor care mă citesc şi celor care...ei bine..mă vor citi în continuare!

Kid vo pupa si ea (cred)!

Partidul si dumnezeii

joi, 21 mai 2009


Pentru cei slabi. Pentru cei cu o persoanlitate mult prea pierdută în spaţiu ca să-şi poată asuma nişte riscuri (printre care ne numărăm cu toţii câteodată). Aşa a crezut omul că poate scăpa de nişte responsabilităţi, de nişte mustrări de conştiinţă.
În fiecare an, în fiecare lună, în fiecare zi, în fiecare parc sau pe fiecare stradă din fiecare oraş sau sat, se întâlnesc bătrâni, doi-trei, cu bastoane în care-şi sprijină oasele, cu pălării scorojite şi decolorate de vreme şi discută „politică”. Dau vina pe partidul aflat la putere, logic, pentru pâinea prea scumpă, pentru ziarul care nu se mai distribuie împreună cu programul tv, pentru că Andreea Marin nu mai prezintă Surprizele, pentru că nu se mai găsesc butelii Shell galbene, pentru că televizorul vede purici, pentru că au făcut jocul ruşilor, pentru că e de vină Bush, pentru că n-a mai cântat demult Ileana Şipoteanu.
Babele, pe de altă parte, se adună câte-o mână când ies de la biserică. Înjurând de toate candelele, doamna Sonia observă că lumânările nu mai sunt dinalea scumpe şi frumoase. Pesemne, popa o fi cheltuind banii enoriaşelor ca să-şi pună antenă Digi, c-a văzut ea când îşi aducea un televizor dinăla de două degete grosime şi şi-o fi trăgând televiziune digitală.
Şi-ar fi aşa frumos dacă s-ar opri totul aici! Am putea să spunem că-s bătrâni şi comici şi unii, şi alţii, că pălăriile mătuite nu mai sunt forţoase ca altă şi agere la minte ca să-şi dea seama că partidul n-are nicio treabă cu Surprizele mimozei de Andreea. Dar judecata bolnavă se extinde şi la alte categorii de vârstă, şi nu numai în domeniul politicii şi al credinţei.
De ce nu învăţăm odată să ne asumăm riscurile faptelor noastre?!
Ne place să ne plângem, dar nu facem nimic să ieşim din situaţia nasoală în care ne aflăm! De ce?! Ne place să fim lăsaţi să alegem, să avem posibilitatea de a decide ce vrem să facem, dar odata cu o hotărâre luată vin şi riscuri. Riscuri pe care uneori le pasăm altcuiva, unei entităţi neutre, la fel cum fac babele şi moşii cu dumnezeii şi partidele! Dar spuneţi-mi, nu cumva e cam devreme să ne identificăm cu personaje de genul ăsta?!
Pace!
           By the way, a scris si Andreea Talmazan despre asta, am aflat dupa ce am publicat:))

Fetele...

duminică, 17 mai 2009

...din Balcani au uitat, brusc, sa petreaca. Asa-i, Elena?

Dar asta-i partea de final...

Seara de poveste la Moscova! Incepand cu reprezantatia lui Dima Bilan  (unde am trecut cu vederea absenta lui Edvin Marton si a lui Plushenko) si pana la anuntarea castigatorului, totul a mers ca la carte inimperiul rusilor! Au deschis Cirque du Soleil, a cantat Dima, au schimbat prezentatorii :D (am remarcat cu totii franceza perfecta a satenei) si-au cantat inca o data cei mai buni dintre cei mai buni.

Am putut vedea in concurs intran piesele Spaniei, Regatului Unit, Rusiei, Frantei si Germaniei, tari finantatoare ai caror reprezentati intra mereu direct in finala (da, o stupizenie, stiu). Dintre ele, cei mai multi au remarcat "United Kingdom", iar eu piesa Rusiei (in care o fatuca foarte expresiva o tot striga pe ma-sa, piesa foarte faina, de altfel), si a Frantei, na! Patricia Kass, ce poti sa spui...

A, am vazut-o si pe fosta nevasta a lui Marilyn Manson in showul Germaniei.

Toti au fost buni (in afara de soprana din Suedia din cauza careia aveam auzul asa ascutit ca auzeam glasurile distincte! ale pisoilor din fata blocului), dar daca ar fi fost dupa mine, punctele s-ar fi impartit cam asa:

12 puncte - Bosnia & Hertzegovina
10 puncte - Islanda
8 puncte - Norvegia
7 puncte -Rusia
6 puncte -Armenia
5 puncte -Ucraina
4 puncte - Franta
3 puncte -Estonia
2 puncte - Israel
1 punct - Portocalia a.k.a Portugalia

Reprezentantul Norvegiei, Alexander nu-mai-stiu-cum a meritat sa castige, avand un show complet, voce + piesa + imagine, cu melodia Fairytale. Vioara a sunat extraordinar, la fel si vocea. Felicitari, Norvegia!
Dar ce s-a intamplat cu Elena? Ori tac-su nu s-a rugat de-ajuns, ori ea a pacatuit, caci dumnezeu n-a mai fost fanul ei in seara asta. Ne aduce, totusi, un loc 19...si sper s-o vad in emisiunile televizate dedicate concursului.

Asta daca-si calca pe inima si mai trece prin  Bucuresti...

Rezultatele finale au fost:
1. Norvegia
2. Islanda
3. Azerbaidjan
4. Turcia
5. Regatul Unit
6. Estonia
7. Grecia
8. Franta
9. Bosnia & Hertzegovina
10. Armenia

Rusii ne-au aratat un show frumos, din care am ramas cu niste piese frumoase si cu ...cel putin doua trupe care merita atentia - Regina, din Bosnia & Hertzegovina (au cantat in deschidere la Rolling Stones) si Next Time din Macedonia.

Pace!

Eurovision II

vineri, 15 mai 2009

A doua semifinală a concursului Eurovision de la Moscova a fost deschisă aseară de zeci de mandoline, zeci de personaje de poveste şi urşi care au conturat o atmosferă superbă. Orice am spune, ruşii se pricep să facă spectacol.
Poate c-am fost eu prea plictisită sau poate nu le-am acordat o mai mare atenţie, având în vedere că semifinala nu mai avea niciun haz fără România dar piesele mi s-au părut mult mai slabe decât în ediţia de marţi, cu mici excepţii.
1. Show-ul a fost deschis de reprezentanţii Croaţiei. Doi tineri, un el şi o ea, îmbrăcaţi elegant, susţinuţi din spate de patru dansatoare ne-au cântat ceva ce..la primele acorduri mi-a dat senzaţia că începe „Drumurile noastre toate”. Piesa îşi revenea pe parcurs şi dădea un feeling chiar mişto, dacă reuşeai să nu te sperii de trilurile domnişoarei.
2. Irlanda a venit cu o piesă pop-rock, numită „Etcetera”, cântată de o tanti care avea o alură de Xena..uhm..cred că mi-a plăcut.
3. Letonia cânta în rusă ceva nici pop, nici rock, nici dance, nici club, nici nimic.
4. Serbia m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva solistul nu era doar virtual, proiectat pe ecranele alea uriaşe din spate. Un tip cu părut permanent maaare, mare, blond la vârfuri şi şaten la rădăcină, îmbrăcat în galben, cu mulţi centimentri peste dansatorii săi în înălţime. Poate a vrut să fie comic, săracul... Anyway, mi-a plăcut foarte mult cum au filmat ruşii, că de piesă..nici dacă aş fi fost 100% trează n-aş fi putut să o reţin...
5. Polonia ne-a adus o domnişoară care „triluia” ceva în genul Leonei Lewis... Ruşii i-au început reprezentaţia cu un prim-plan pe unghiile cu manechiură franch (hate it!).
6. Norvegia e una din excepţiile de care vă povesteam mai sus. Un băiat zâmbăreţ a cântat o „Poveste” integrând „pe ici, pe colea” acorduri de vioară. Superb! Ce joc de scenă?! Bravo, Norvegia! (Nu e Wig Wam, dar...)
7. Din partea Ciprului a venit o domnişoară cu aere de balerină, care cânta o piesă compusă de frac-su şi se învârtea pe nişte cuburi albe. Dacă ar fi să păstrez ceva din tot ce-am văzut şi auzit, aş păstra cuburile... Piesa, drăguţă pentru amatorii genului diafan (nu-i cazul meu, se ştie:D), dar fătuca mai avea un pic şi-mi spărgea plasma..
8. Slovacia – îmi pare rău. Sau ar trebui să le fie lor.. Ce om cu devlă în regulă trimite la ESC o piesă care nu se poate fredona? Nu pot să-mi dau seama cum de-au reuşit s-o înveţe interpreţii..
9. Danemarca – „Believe again” – drăguţă, bine cântată, bun chitarist:D
10. Slovenia, o altă excepţie. Piesa, „ Symphony of love”, cântată cu viori, contrabas şi ce mai aveau ei pe-acolo, pe ritm de tango, mi-a plăcut de la primele acorduri. Pe vocalistă n-am văzut-o decât pe la jumătatea piesei, când s-a hotărât să iasă de după un fel de... pânză prinsă într-o ramă. Piesă faină, interpretare faină, atmosferă faină.
11. Ungaria. Ah! Ungaria... Ce-avea solistul? În afară de pantaloni albastru-deschis şi mişcări cel puţin dubioase?:D
12. Azerbaidjan. Îmi aduc aminte cât de faină a fost piesa lor de anul trecut... Anul ăsta au adoptat şi ei ritmuri orientale ca să intre în rând cu lumea de la ESC...
13. Grecia – piesă de club! Incredibil! Unde-a acordurile „a la Paparizou”?!
14. Lituania, pian, nu!
15. Moldova, frumos. Deşi în finala naţională de la ei am susţinut-o pe Doina Gherman, mi-a plăcut Nelly în seara asta. Acorduri din folclor, voce incredibilă, cântec despre hora din Moldova. Cu dansul nu prea pricep ce s-a întâmplat... Cei 4-5 băieţi din spatele ei n-au făcut decât să joace pe ritm de horă toată piesa...
16. Albania – nu mă bag..e doar pentru amatorii genului.
17. Ucraina, n-o să mai cunoască niciodată o piesă de calibrul „Wild dance” şi o solistă ca Ruslana (pe care, apropo, am văzut-o în filmuleţul de pe la jumătatea showului cum vorbea despre pregătiri, ca şi pe Dana International şi pe Maria Serifovich). Fata, totuşi, „a rupt”. N-am înţeles mişcarea. Ea a apărut într-un fel de tunel improvizat, cu nişte capcane prin jur, iar pe lângă ea dansau nişte băieţi îmbrăcaţi în costum de ostaş grec din Antichitate (mda, cu coiful ăla pe cap, armură şi „fustiţa” aia :D) Probabil a vrut să simuleze imaginea Atenei plecată la război. Pe la jumătate, s-a aşezat la tobe şi i-a ieşit chiar mişto. Piesă faină, numită „Fata anti-criză”. Bun! Mie mi-a plăcut, e o altă excepţie.
18. Estonia. Şase fete au cântat la istrumente. Piesă drăgălaşă şi atât. :D
Au intrat in finala Azerbaidjan, Croatia, Ucraina, Lituania, Albania, Moldova, Danemarca, Estonia, Norvegia, si Grecia.

Eurovision I

miercuri, 13 mai 2009


M-am bucurat mult anul trecut, la ediţia care a avut loc în Serbia, la Belgrad, când s-a anunţat câştigătorul – Dima Bilan,împreună cu tot stuff-ul rusesc – Evgheni Plushenko şi Edvin Marton. Motivul bucuriei mele n-a fost piesa, pentru că nu mă înnebuneam după ea (mie-mi plăcuse Cipru, nişte băieţi, Miodio, cu o piesă foarte mişto pe care o ascult şi acum, Complice, dar din păcate nici măcar nu se calificaseră în finală), nici interpretul (la Dima mă refer), dar combinaţia a dat bine, şi ştiam că ruşii aveau să pregătească un show pe cinste pentru ediţia de la Moskva.
Mno, aşa a şi fost. În semifinala de ieri, ruşii ne-au spus povestea Păsării Măiastre şi a fetiţelor care învinseseră dragonul improvizând un arc dintr-o pană a respectivei. Foc, lumini, zeci de metri păraţi de ecrane, fetiţele – rusoaice blonde, bineînţeles, zburând cu pasărea pe suuuus, fumos. Singurul lucru pe care nu l-am agreat a fost rostirea poveştii în engleză. Începe rusul –„Once upon a time...” Hai, băi...
Trecând peste, 80% din melodiile prezentate parc-au ajuns acolo cu Akul la tâmplă. S-au prezentat 18 piese, dar nu toate mi-au atins neuronii. Din ce-am reţinut:
1.      Domnişoara care a deschis, reprezentând Muntenegru - , melodie cam ca a noastră, voce mult mai bună, prezenţă scenică mult mai proastă, însă fătuca s-a simţit bine în compania unui domn de făcea mişcări lascive pe lângă ea – Ugly
2.      Ţiganii din Cehia au promis în cântec că ne vor face să simţim ce simte un ţigan. Au reuşit să ne facă să simţim ruşine de ruşinea lor. Simpatic, totuşi, Supermanu Rrom.
3.      Copycat – Belgia. Vorbeşti serios? Faza cu imitarea jalnică a lui Elvis e fumată şi răsfumată...
4.      Belarus hei, Charming, unde-i Fiona? Melodie foarte mişto, chitaristul excepţional, Charming, în schimb...ăăă...a avut o voce foarte bună...şi nişte plete blonde, if you know what i mean...
5.      Suedia a vrut să rupă gura târgului trimiţând la Moscova o soprană. A rupt! Urechile mele... Tanti a cântat foarte oribil!  Impresionabil în sensul rău al cuvântului, ca un fel de..cum dracu se numesc alea..care cică coboară de Rusalii şi te iau pe sus..în sfârşit..blondă, foarte slabă, îmbrăcată într-o rochie diafană, albă, cu o voce care ...m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva a fost posedată de vreo rubedenie de-a lui Pavarotti..parcă nu venea din gâtul ei glasul, ci de undeva de sub pământ..în sfârşit! Fătuca s-a calificat în finală cu piesa „La voix” (o avea un sens ascuns chestia asta...). Cui îi place..mă rog..s-o voteze..
6.      Armenia – Am reţinut refrenul! E de bine. Zice-aşa „Everybody, move your body, we are blessed with the ...(aici nu mai ştiu, dar presupun că e vorba despre un dans naţional, ceva în genul horei la noi) Au cântat două surori. Piesă frumuşică. Bine. (Să mor dacă înţeleg mania asta cu tăvăleala la propriu! pe scenă ca să iasă spectacol!)
7.      Andorra- Get a life. Credeam că a trecut perioada când erau la modă pseudorebelii... Melodia şi deşteapta de pe scenă mi-a amintit de fiţăraia aia de increaţi.
8.      Elveţia, Gândacii iubirii? Tare mi-aş fi dorit să aud şi vocea solistului...
9.      Turcii au trimis-o pe Hadise. Bineînţeles, au prins finala. Cum? Nu ştiu! Turcii interpretează variaţiuni pe aceeaşi temă de Sertab încă din 2004 şi le iese...
10.  Israelul a prezentat un duo al unor domnişoare cam sumbru îmbrăcate. Melodie drăguţă.
11.  Bulgaria – N-am decât titlul unui film ca să descriu ceva legat de ţara asta – „A fost sau n-a fost?” Cred c-am adormit şi-am sărit peste ea...
12.  Islanda se numără printre puţinele ţări care au prezentat o piesă extraordinară, cu o voce extraordinară. O fătucă foarte tânără, despre care în filmuleţul de prezentare s-a spus că „a început să cânte înainte să ştie să înveţe să vorbească” a dat clasă majorităţii cucoanelor de se perindau pe la Moskva. Un show complet, voce + imagine ( bloda semăna cu o sirenă nordică şi ) plus imaginile din decor, superb alese, prezentând o corabie vikingă plutind pe sub aurora polară. Felicitări!
13.  Macedonia, sau FYR Macedonia, preferaţii mei de două luni. Au intrat în concurs pe poziţia cu numărul 13. Melodie faină. Voce, la fel, instrumentaţie excelentă. Am recunoscut în ei (doi fraţi gemeni care au început cântând în garaj) doi copii crescuţi cu muzică bună, care vor să o ducă mai departe. Şi-ar fi reuşit... Melodia ar fi putut fi cântată şi de Bon Jovi, cred...pe timpul când erau în faşă, ca să nu fac o asemănare prea mare...
14.  Românica. Mno, i-a ieşit. Am auzit şi eu înainte povestea tronului, adus cu chiu cu vai la Moscova, dar chiar nu i-am văzut utilitatea în spectacolul Elenei. Mitul ielelor, Elenea cântând – chinuindu-se, nu glumă, fetele dansând..mă uitam după Lucica (adică Lucia Dumitrescu), dar spre surpinderea mea, n-au băgat-o şi pe ea mai în faţă... Am depistat-o în penumbră, când camera ruşilor s-a deplasat spre colţuri. Dintre atâtea piese proaste şi foarte proaste, era imposibil să nu prindă un loc în finală.
15.  Finlanda, DE CE I-AŢI TRIMIS PE ĂIA??? Au atâtea nume mari din lumea rockului, atâtea şi atâtea lovituri de graţie au dat peste tot în lume cu Nightwish, cu HIM, cu The Rasmus, cu Lordi...DE CE TOCMAI PE ĂIA ?? Gata, revin. O mână de oameni ne-a povestit cum se întâmplă când pierd controlul. M-am supărat oficial pe Finlanda.
16.  Portocalia (Portugalia), a prezentat o melodie foarte drăguţă, cu elemente tradiţionale portugheze. Fetiţa avea ceva din Amy Macdonald, instrumentaţia, foarte mişto (câteva instrumente din partea locului) şi un decor înflorat:x:x
17.  Malta ne-o bagă pe gât a mia oară pe Chiara. Acelaşi tip de melodie lentă. „What if we”. Ce să observăm ca noutate? Câte grame a slăbit fătuca? Nici măcar asta.
18.  Bosnia şi Herţegovina, preferaţii mei. Au venit, au cântat, au trecut în finală cu o piesă, „Bistra Voda”, despre...numai ei ştiu despre ce..fain cântată! Show curat, care uimeşte nu prin mişcarea scenică (care nici n-a fost multă..) ci prin flerul soliştilor, băieţii de la Regina, pe faţa cărora se citea tot sentimentul piesei, chit că n-am înteles o iotă. Nu ştiu limba, nu ştiam piesa, a fost prima oară când am auzit-o, dar mi-a rămas în minte şi cred că era ceva legat de..ţară? şi o metaforă, ceva despre apa repede (ştiu cuvântul  „voda”- apă- de la melodia Bulgariei de acum 2 ani:))
În continuare, ruşii şi-au adus armata pe scenă..împreună cu un tanc şi un avion de luptă de jucărie, cică...care ne-a cântat Kalinka, Katusha, şi ce fătuci celebre mai au ei prin Mama Russia, pe-acolo, precum şi o bucăţică din Nas Ne Dagoniat, împreună cu t.A.T.u. Mamă, în ce formă de zile mari poate fi Yulia, după două naşteri! Moment extraordinar, bravo ruşilor.
Din sistemul de selecţia a pieselor câştigătoare n-am înţeles decât partea cu votul publicului. La urmă, blonda şi pletosul au apăsat „butonul magic” şi au ieşit cele 10 piese câştigătoare, printre care şi România..strigată cam ultima...
S-au calificat in finala Turcia, Suedia, Israel, Portocalia, Malta, Finlanda (shit!), Bosnia & Hertegovina, Romanica, Armenia, Finlanda 
Good Job, Elena, mie tot nu-mi place piesa noastră, dar a fost Ok! Succesuri mai departe!
Si aici aveti cele mai faine piese (in viziuea mea), Macedonia (mor de ciuda ca n-au intrat in finala!) si Bosnia care sper sa prinda un loc cat mai sus!



„Ştoti, Vidma, unde-o întinzi?”

duminică, 10 mai 2009

La Teatrul Gulliver am întâlnit prima mea iubire. Îmi amintesc cum plecam de acasă cu mama în maşina bunicului, o Dacie, şi ajungeam în 15 minute în faţa castelului cu două rânduri de scări în laterale care se îmbrăţişau într-un balconaş ce dădea spre intrare. Aşa era teatrul. Era mare. În fiecare duminică eram printre primii veniţi. Îmi ocupam un loc în faţă şi aşteptam jucându-mă cu ciucurii de la fularul mamei să vină Ivan. Mama avea fulare luni şi pufloase şi eşarfe de tot felul şi când era frig în sală, iarna, mă îmbrobodea cu kashmir şi mă ţinea strâns lângă ea. Eu închideam ochii ca să creadă că dorm şi să nu se mai uite la mine şi când întorcea privirea îmi scoteam fularul şi îl înfăşuram în cercuri până făceam un cuibar. Mi-am dorit o găină. Bunica n-a prea avut găini pentru că strică gazonul. Cred c-am să-mi iau o găină când o să fiu mai mare şi am s-o ţin în balcon dacă nu găsesc altă soluţie. Într-una din puţinele dăţi când bunica a avut găini în curte, îmi plăcea să le „hipnotizez”. Luam câte una şi o aşezam pe balustrada treptelor de la casă şi începeam să fac gesturi de magician în faţa ei. Ea mişca capul graţios, când într-o parte, când în alta şi nu se mişca de pe balustradă. Ce gândea?..”Ia s-o las şi p-asta în pace, săraca..hai să-i fac jocu’ că-i dusă rău..”
Dar cortina se ridica si teatrul prindea viaţă. Fiecare sunet, fiecare vorbă, fiecare gest rămânea adânc întădăcinat în mintea mea. Veneau sfântul Petru şi cu Dumnezeu şi se întrebau „ce se-aude? Dar ce se vede!” Şi vedeau un soldat pe nume Ivan care nu se temea de nimic! Şi-i dădeau o turbincă, şi el înnopta la un han unde după ora doişpe ieşeau dracii şi petreceau. Şi Ivan îi băga pe toţi în turbincă şi apoi se ducea la Rai si intreba: Tabacioc este? Nu-i. Votchi este? Nu-I Femei sunt? Ba. Lăutari sunt? Nu-s, Ivane, ce mă tot chihăieşti de cap?!” si mergea in Iad unde se gaseau toate astea, si pleca mai departe şi se întâlnea cu moartea. Şi o întreba „Ştoti Vidma, unde-o întinzi?” Şi ea răspundea „La Dumnezeu, Ivane!” Şi Ivan o pedepsea şi-i poruncea să roadă numai „pădure bătrână” şi moartea rodea, că, de! Dacă nu se supunea, o băga şi pe ea în turbincă...

Când veneam acasă, o rugam pe mama să jucăm noi spectacolul. Şi mama îşi punea şapca de poliţist a tatei şi juca rolul lui Ivan şi eu bătam din palme şi cântam şi mă bucuram...
Am văzut „Ivan Turbincă” de sute de ori. Şi am mai văzut o dată spectacolul anul trecut, la Teatrul Dramatic. Acelaşi farmec, aceeaşi încântare, aceeaşi vrajă, aceeaşi dăruire, acelaşi talent, alţi actori. Eu, tot în faţă, lângă mama, dar fără fular. Fularele mamei au rămas undeva prin 95-96 iar acum nu mai trădează decât un sfert din căldura de atunci pentru că atunci vedeam doar un sfert din lume, sfertul cel mai frumos. Cu cât te înalţi mai mult, cu atât ochii ţi de seschid şi începi să nu-i mai vezi nici pe Ivan, nici pe Vidma şi nici căldura de jos, pentru că sus nu e altceva decât pădure bătrână şi uscată de ură!

Ah, sunt un dezastru..am pornit de la povesti si am ajuns la Ivan! Voiam sa va rog..daca intalniti vreo poveste frumoasa, dati-mi un link sau..rezumati-o in 2 randuri..am inceput sa ilustrez povesti:))

"Saşe, saşe, saşe"

miercuri, 6 mai 2009


Mama mi-a pus o linguriţ de lapte în cafea, deci dacă scriu ceva aiurea să ştiţi că de-aici mi se trage.
De întâi mai, mi-am vopsit doua flori cu vopsea verde pe usa de la camera, intr-un colt.

Tare ma intreb cat de mult o s-o mai tina Abramburica cu rolul asta de savant care face experiente pe cobai ( dati/ nu dati teza unica, e bac/nu e bac de trei probe..)


M-au strans pantofii de m-au nenoricit! Am mai facut odata figura cu descaltatul in statie si luatul panofilor in mana pana acasa, dar azi m-am abtinut...


Incerc sa spun "nu", dar nu stiu cum sa fac...


Zilele astea mi-am adus aminte de HIM. Am revăzut câteva DVD-uri cu concerte din perioada în care Ville nu intrase la „rehab” printre care unul din concertele Digital Versatile Doom care a ieşit bestial cap-coadă şi celebrul concert de la Artmania de la noi (2006)...Ville, aflat într-o stare cel puţin condamnabilă pentru copii care nu-i cunosc stilul, pentru cei care-l cred emo (damn! Stupid ppl!) şi mai ales pentru cei care n-au aflat încă faptul că HIM au mai mult de două albume şi nu se află pe piaţa muzicală de câteva luni, fumează în continuare, uită versuri şi surprinde prin gesturi, prin prezenţa scenică şi mai ales prin vocea care-ţi pătrunde în fiecare celulă a corpului.
Ce-ar fi HIM fără combinaţia asta de stări ameţitoare? N-ar mai fi HIM...
Nebunia lui Ville, ţigara permanent aprinsă (şi alte elemente ajutătoare care-i curg prin vene sau..îi curgeau), vocea lui care vine parcă din altă lume, ritmul dement al lui Linde, basul lui Mige... Burton, Mika, Gas..versurile halucinogene, energia care se degajă, toate trăirile astea sunt ceea ce înseamnă HIM. Şi ceea ce înseamnă HIM n-ar mai fi avut zile multe dacă Ville nu s-ar fi hotărât să-şi dea dreptul la viaţă.
Dar „liştine”! Cântă HIM! (Rock am Ring 2008, dupa perioada de...purificare ca sa-i spunem asa...)

Despre idioţi

vineri, 1 mai 2009

      Acum câteva zile se anunţa la televizor dispariţia Valeriei Peter Predescu, cântăreaţă de muzică populară.
Nu ştiu ce anume cânta. Nici măcar nu îi cunoşteam numele sau chipul. Dar simplul fapt că a ocupat un loc în muzică, în artă, în general şi în inimile unora este de-ajuns pentru mine ca să o pot considera o persoană valoroasă, chiar dacă nu sunt o fană a genului pe care îl aborda.
     Şi pe când butonam telecomanda, aseară, în încercarea de a găsi HBO-ul, am dat peste o dezbatere aprinsă despre viaţa cântăreţei pe OTV. Oamenii se certau că merită/că nu merită ca artista să fie cinstită, scoteau cu patentul defecte, legături din viaţa ei, momente care mai de care, orice ar putea face audienţă înjosind-o, numai de muzica ei nu vorbeau...

      Acu, n-oi fi eu marea sfântă..dar am o întrebare...NU VĂ E RUŞINE?! Ce retorică am fost..bineînţeles că nu! 
     De ce toată harababura asta care nu foloseşte nimănui şi de ce toată bătaia de joc legată de moartea unui om? 
     
     A murit un om, oameni buni, nu un câine! De ce atâtea discuţii contradictorii? De ce ţipete, urlete? De ce nu sunteţi în stare să apreciaţi un om după tot ceea ce a făcut pentru un anumit domeniu şi nu după rubedenii sau viaţa personală?  

     Stau şi mă gândesc cu groază la faptul că fac parte dintr-o generaţie care va vedea murind mari nume ale artei româneşti şi mondiale..

     Hai s-o lăsăm pe Valeria, că mult pătimeşte în continuare din cauza unor idioţi şi să ne gândim la domeniile care ne vizează direct pe noi, cei care apreciem un alt gen de muzică..zeii rockului, ai muzicii care încă mai trăiesc, marii regizori, actori, scriitori în viaţă...aş da orice să pot muri înaintea lor, să trăiască 500 de ani, să-i cunoască toţi cei care vor veni după mine şi să se bucure de contribuţia lor în domeniul artei!

    Ruşine celor care scot defectele unui om cu patentul şi sunt prea chiori ca să vadă uriaşele calităţi!
    Judecaţi "cartea, iar nu persoana"! 
   PS. Pentru o şi mai mare dovadă de idioţenie, citiţi comentariile unui blogger oarecare, tare scârbit de Nichita Stănescu din cauza legăturii sale cu C.V.Tudor pe blogul lui Ego .