Decalogul meu

sâmbătă, 27 martie 2010

V-am mai povestit eu când eram mică (acum câteva zile) că am o leapşă de făcut. Am tot bătut pasul pe loc zilele astea:

  • m-am fâstâcit
  • am mai criticat
  • am mai ascultat ce se poate asculta din suita pieselor pentru ESC 2010 şi-am ajuns la concluzia că-mi plac 3! Piesa ruşilor, o parodie câtată de nişte tipi extraordinar de relaxaţi - Peter Nalitch & Co, într-o engleză sovietică, piesa Ciprului – dinaia de "te iubesc, iartă-mă, spune-mi ce simţi pentru mine, etc, etc", deci nu înţeleg nici dacă mă învârt de 3 ori în faţa oglinzii cum poate să-mi placă piesa asta! şi piesa serbiei, care la prima ascultare îţi provoacă o reacţie de genul: "ce-i porcăria asta?!", dar după fix 15 minute te trezeşti cântând prin casă "ovo je balkan" şi conchizi că da, îţi place... ce să-i faci, maestrul Bregovic ştie cum să te omoare cu stil... Piese drăguţe mai au şi Polonia şi Letonia (în viziunea mea), şi căutaţi şi o înregistrare cu piesa "To Be Free" a Alyoshei Kucher, care a fost reprezentanta Ucrainei pentru... vreo 24 de ore maxim (Ucraina a avut vreo 3 finale naţionale până s-a hotărât ce să trimită).


     

    Boon. Acum că v-am plimbat prin evenimentele curente care se pot povesti pe un blog decent, să trecem la fapte. Azi fac leapşa de la Ionut! Trebuie să vă prezint decalogul meu, adică alea 10 principii, cele mai importane, după care mă ghidez (sau încerc să mă ghidez) în viaţă.


     

  1. Dacă vrei o treabă bine făcută, fă-o singur! Eh, acuma nu înţelegeţi greşit, nu dispreţuiesc (cu totul) munca în echipă. E bună, da..e...bună (ha) pentru cine o înţelege şi pentru cine se descurcă...adică...ştiţi voi. Adică staţi că vreau să fiu corerentă! Într-o echipă tipic românească există două tipuri de membri: cei care stau şi cei care fac. Pentru că unii sunt atât de silnici încât amână şi tot amână sarcinile, ceilalţi, care vor să iasă treaba cât mai bine şi mai repede, sunt obligaţi să le preia "bucâţile". Şi la sfârşit, când vine vorba de" cine merită ce", toţi membri – inclusiv cei care s-au "hodinit", sunt răsplătiţi în mod egal. Nu-i frumos? Pentru mine... nu.
  2. Cel mai rău îl umileşti pe cel cu care tocmai te-ai certat afişând bucuria (chiar dacă uneori e falsă) unei zile frumoase! E un fel de "ia uite ce bine o duc eu" spus în ciudă.
  3. De ce să-ţi mai faci şi tu rău când ştii că aproximativ 80 la sută din cei pe care îi cunoşti îţi vor răul? Când simţi că te vei gândi în următoarele 10 secunde la faptul că "n-am făcut nimic bun în viaţa asta şi nu mai am niciun rost", ia o gumă Orbit, dă-ţi o palmă, şi trezeşte-te! Sigur ai agăţat şi tu un tablou pe perete cândva şi ai făcut-o fericită pe buni/tuşa...
  4. Nu-ţi înşira necazurile în faţa unui individ care pare cel mai bun om din lume, clădit din miere şi castane! Sunt o grămadă de artişti pe drumuri din cauza crizei!
  5. Când simţi nevoia să fii rasist, fii rasist între pereţii tăi, de-acasă! Nu mai dezvolt.
  6. Dacă te-apuci de actorie, du-ţi piesa până la capăt şi respectă scenariul! Nimeni nu-i mai jalnic decât un actor prost, care-şi aduce aminte de roşiile uitate în congelator exact în momentul în care trebuia să-i declare Figurantei 1 iubire veşnică!
  7. Unui om liber nu-i e ruşine să-şi exprime opiniile. Aşa crezi, aşa simţi, aşa ai ales pentru că aşa ai vrut şi aşa ţi-a plăcut. Alegerea ta e pe măsura personalităţii tale. De ce să fii de acord cu ceva ce nu-ţi place doar ca să fii pe placut cuiva?! Asta ar însemna să nu mai fii tu!
  8. Nimeni nu-i dator să cureţe după tine la propriu, sau la figurat, aşa că nu deschide o problemă dacă ştii că nu poţi să o rezolvi. O treabă pe jumătate făcută nu echivalează cu o treabă făcută, aşa cum n-ar trebui ca 4,5 să fie rotunjit la 5 ca să dea notă de trecere. Dacă Hitler s-ar fi sinucis numai pe jumătate?!
  9. ("Porunca veselă", dacă n-aveţi buna dispoziţie cu voi, nu citiţi!) Când vă e dor de nişte chipsuri, luaţi-vă o pungă de cereale. N-au niciun gust, ştiu, dar peste câtva timp, organismul nu vă va mai cere coji de cartofi stropiţi cu colchicină (bine, nici chiar aşa), şi îmbibaţi în ulei refolosit!
  10. Nu drege busuiocul! Mai bine laşi insulta să rămână insultă, înjurătura să rămână înjurătură, decât să agăţi flori de Kalashnikov!


     

By the way, aţi văzut ce frumos cânta luna aseară?

Jane

duminică, 21 martie 2010

Am o leapşă de făcut şi o tot amân. Îmi pare rău pentru asta. Aş vrea să încep să-mi înşir gândurile, pentru că am atâtea de spus despre toate, despre toţi, despre mine. Le-aş spune, dar parcă nu le-aş spune. Nu vi s-a întâmplat niciodată să staţi câteva secunde şi să vă gândiţi înainte de a scrie ceva? Mie nu prea mi se întâmplă. De cele mai multe ori, gândesc în timp ce scriu, astfel încât n-am nici cea mai vagă idee despre ce voi scrie în următoarele secunde. Poate voi urma gândul cu care m-am aşezat în faţa tastaturii/colii de scris, poate mă voi...revolta?

Uneori mă mai loveşte câte-o rafală de vid şi-mi rezem capul în plopul din faţa ferestrei şi încep să mă gândesc... la cum ar fi să am o găină. Bobo s-ar bucura. Mi-aş lua o cameră foto performantă şi i-aş face poze. Le-aş pune pe blog şi apoi aş sta câteva secunde şi m-aş uita la ele ca un om care n-are nicio replică de învăţat pentru piesele de teatru.

Încă mă minunez la gândul că există oameni atât de penibili! Probabil, dacă aş avea o găină, aş chema-o lângă mine şi i-aş arăta. I-aş spune: „Jane, vino să vezi cât se chinuie ăştia!”. Şi am sta şi am râde de ei. Aş chema şi pisica mov şi am râde toate trei şi ne-am cumpăra popcorn şi ne-am uita la Burn Notice. Am ajuns pe la jumătatea sezonului 2. Urmăriţi? Instrucţiunile alea pe care le dă Michael par uneori atât de tentante. Am vrut să fiu spion. De fapt, am vrut să fiu de toate! În toate am găsit câte ceva care mă atrăgea atunci, când eram mică şi proastă şi ascundeam căciulile cu ciucuri înainte să ies afară ca să nu mi le aşeze maică-mea în cap. Erau hidoase de-a binelea. Nici nu-mi ajungeau picioarele la covor când eram aşezată, atât de mică eram. Începeam şi să cânt, deşi nici măcar nu ştiam ce, cum şi dacă există melodia pe care o cântam. Poate cântam o melodie  neinventată, o melodie cu spioni şi bileţele găsite în cutiuţe vechi, legate cu praz verde şi albastru şi roşu. V-aţi uitat la meci? Şi cu găini şi cu pisici mov cu bandane şi căşti.

Mâncăcioşilor (pentru cine nu ştie cine-s mâncăcioşii, citiţi articolul anterior), voi chiar credeţi că am făcut din scris un scop în sine? Credeţi că am plănuit să aberez despre găina Jane cea nenăscută? Ea însăşi mi-a dictat! A zis aşa: „Fii atentă, că ăştia se chinuie să scrie. Şi când nu reuşesc, fură buldozere şi trec cu ele peste grăunţe. Peste virgule, puncte, ehe...găsesc ei! Da’ ştii ce? Mai dau de câte-un grăunte din adamantium incasabil (ştiţi voi, licoarea aia magică pe care i-au aruncat-o-n vene băieţii rău lui Logan - Wolverine), şi atunci plâng...  şi grăuntele râde!

Răde! Râde!

„Happy ever after in the market place...
Desmond lets the children lend a hand...
Molly stays at home and does her pretty face...
And in the evening she still sings it with the band...
Ob-la-di, ob-la-da, life goes on, brah!...”

Jane râde de tine, mâncăciosule! Şi pisica mov râde de tine! Şi eu râd de tine!

Mâncăcioşii

sâmbătă, 20 martie 2010

Cine m-a citit pe la ora 6 a dedus, probabil, că eram exact în apele mele (expresia asta se vrea a fi opsului lui „nu eram în apele mele”).  Eram. O oră, poate o oră şi jumătate. Scrisesem ceva decent, simplu, ceva care striga un „huă” extravaganţei pe care o afişează unii. Momentul meu de linişte n-a durat decât câteva minute. Nu e incredibil felul cum vin subiectele de discuţie fără să le cauţi?
...
De-asta hămesim ! Pentru că în loc să folosim în continuare ceea ce moştenim, trecem cu buldozerul peste grăuntele respectiv – cât de mic, şi ne minunăm de cât de neted (sau nu) e locul pe care tocmai ni l-am pregătit. Pentru că după ce realizăm că înainte aveam un grăunte şi acum avem un loc gol, începem să ne plângem de milă, începem să nu-ne-simţim-prea-bine, şi să invocăm, soarta, astrele, viaţa, care-i mereu o curvă pentru noi. Nici morţi n-am scoate mâinile din buzunare ca să căutăm şi noi un grăunte, că doar nu suntem proşti! Noi suntem cei mai deştepţi şi cei mai perfecţi dintre cei mai perfecţi perfecţi! Atât de perfecţi, încât Pământul ne îmbrăţişează cu recunoştinţă şi ne mulţumeşte că existăm. Ce s-ar face fără noi?! S-ar roti liniştit în continuare, fără să fie zguduit, bombardat şi făcut schweitzer (şvaiţer) din 2 în 2 secunde. Ce viaţă seacă! Ar trebui să zică mersi că ne are!

Noi nu ne simţim bine până nu ne mâncăm între noi, până nu ieşim cu măselele pline de carnea şi de venele celui de lângă noi, până nu-i demonstrăm că suntem mai puternici, mai tari, mai... penibili decât el! 

Ciudatenii, ciudatenii

luni, 15 martie 2010


        Ionuţ vrea să (mai) ştie (încă) 5 obiceiuri ciudate care mă caracterizează. Îmi aduc aminte că am mai scris ceva de genul ăsta pe undeva, cândva, dar nu sunt chiar cea mai normală persoană din lume, aşa că vă prezint.... altele!

1.                   1. Intâmplarea face să trec prin faţa oglinzii foarte des – am oglină maaare mare pe holul de la intrare, şi atunci profesia de coafor/frizer mi se pare atât de tentantă, încât nu pot să nu iau foarfeca mare (una mare, de croitorie, pe care-o am de la bunicu’) şi să nu exersez. Un pic bretonul, un pic din stânga, încă puţin din dreapta... De-asta vor fi întotdeauna diferenţe 
între cum arăt azi şi cum voi arăta mâine...

2.            2. Când mă plictiseşte cineva atât de tare, încât abia pot să-l urmăresc, am tendinţa să-mi găsesc o activitate interesantă chiar sub ochii lui – desen, origami, turnuleţe din creioane, „franjurarea” ambalajelor, etc, etc...

3.             3. De câtva timp, îmi încarc telefonul la laptop. Am descoperit că merge şi prin cablul USB, şi cum nu mai ştiu demul pe unde-am pus încărcătorul, zic un mare „bogdaproste” băietilor de la LG pentru asta.

4.             4. Nu suport cerealele dulci de tipul „Chocapic”, „Cheerios”, „Nesquik” (astea îs cele mai acceptabile), iar dacă se nimereşte să mai aibă şi fructe/miere sau alte trăznăi dulci, poţi să fii sigur că în 3 minute explodez...

5.             5. În geanta mea ai mai multe şanse să găseşti o mapă cu hârtie de desen/creioane, decât rujuri şi farduri

6.           6. Am „colecţie” de cuverturi pentru patul meu, printre care am una albastră în dungi (ştiţi cum arată cuverturile albastre în dungi)

...adică ceva de genul ăsta (fără text şi mult mai drăguţă):


şi apoi o întorc aşa:


Aşa mă joc cam o săptămână, că mă plictisesc repede de ea. (by the way, mie chiar mi se pare că sunt diferenţe....)

Ionuţ, sper că eşti mulţumit:)) Leapşa merge la cine mai este dispus să-şi înşire obiceiurile ciudate.

A, şi ăsta e bonus: (realizat "pendant les classes", în pix... că n-am avut alte ustensile la mine...)

Norocul...

miercuri, 10 martie 2010

şi-l face omul cu... ac şi aţă!

Da, e tot din seria "pătlăgica" (cel puţin, aşa a botezat-o o colegă:)), dacă aveţi sugestii de nume, nu ezitaţi!

Leapşa

vineri, 5 martie 2010

Acum mult, mult timp, când eram eu mai mică (cu vreo câteva zile), nenea Worsak mi-a trimis o preafrumoasă leapşă. E, i-am promis atunci lu' nenea (ştiu că se supără când îi zic aşa) că voi face leapşa "mâine". Au trecut câteva "mâini" bune de-atunci, dar azi a venit "mâinea" cea mai "mâine" şi e timpul să mă ţin de cuvânt, pentru că "România va creşte prin bun-simţ şi responsabilitate" (aplauze).

Deci

  1. În momentele cele mai dificile si în care simti nevoia sa te ajute cineva, la cine te gândesti prima oara?

    La mine, pentru că numai în mine am încredere, şi pentru că am fost întotdeauna convinsă că dacă vrei să faci o treabă « ca lumea », trebuie să o faci singur, chiar dacă va trebui să iei de la 0 un domeniu. In sfârşit, dacă treaba mă depăşeşte, apelez la părinţi sau la un specialist.

  2. Daca ai putea fi, o zi, oricine ai vrea tu, cine ai fi? De ce? Ce ai face?

    Cine-aş vrea să fiu…oare cine-aş vrea să fiu ?!...Aş vrea să fiu Xena (aţi zis oricine !) – mereu am fost fană şi mereu mi-a plăcut chakram-ul ei (discu' zburător din hier cu care le lua gâtu' ălor răi)

  3. Daca ar fi sa poti schimba o persoana cine ar fi aceea?

    De ce să schimb eu pe cineva ?! Respect felul de a fi al oricui (îl respect, chiar dacă în unele cazuri, nu sunt de acord)

  4. Ce ai face pentru linistea ta sufleteasca?

    In momentul de faţă, mi-aş căuta căştile de la telefon mai bine, pentru că am impresia că le-am pierdut.

  5. Care crezi ca a fost pana acum cel mai important moment al vietii tale?

    Tot ce-am trăit până acum a fost important, pentru că din toate am învăţat câte ceva (clişeu). Mda. Păi indiferent cât de importante sau insignifiante au fost, nu vreau să mă raportez la ele. De cele care nu se pot povesti (poate din cauza gravităţii, poate din cauza moralei), mă detaşez total – vreau să uit atât situaţiile, cât şi persoanele care-au fost implicate. Pe cele frumoase, le privesc aşa cum privesc un film.


     

    Trimit leapşa cui vrea. Gata. In altă ordine de idei, aşteptăm să aflăm câştigătorii Oscarurilor şi reprezentantul nostru la ESC 2010.