Unii

miercuri, 26 august 2009

sau
Animal Planet

Oamenii sunt fascinaţi de lucruri mai mult sau mai puţin ciudate, asta e cert. Când eram mică, eram fascinată de multe. De..pisici cu coadă lungă, de motivele mamei de a-mi pune alarmă la ceas (deşi ştia bine că eu mă trezeam înaintea alarmei), de bucheţelele de flori nemuritoare, de alte şi alte prostii.

Unii sunt fascinaţi de şerpi. E celelbră tipa aia de creşte un şarpe în casă. Nu ştiu cum o cheamă. De fapt, cred că e atât de fascinată de reptile, încât a început şi ea să semene cu una. Alţii sunt fascinaţi de Madonna. Eu prefer Led Zeppelin, dar asta e altă parte. Johnny Depp, imaginaţia lui Tim Burton, margaretele, cumulonimbuşii, poşetele de muşama pot constitui, de asemenea, obiectul fascinaţiei unora.

În ultimele zile mi-au atras atenţia Unii. Îi scriu cu literă mare, pentru că am început să mă gândesc la ei ca la...FBI sau..Ku Klux Klan..în orice caz, ca la un grup compact.

Unii au în medie 12 ani. Unii se uită înainte şi văd costumul Armani şi ochelarii de soare pregătiţi de dama frumos gătită şi parfumată, care se pregăteşte să meargă la şedinţa de masaj thailandez sau să se împacheteze cu alge..whatever..mi se pare la fel de scârbos... Unii se cred J.R. Ewing, sunt viitori afacerişti, sunt siguri pe viitorul lor de magnaţi, au aspiraţii înalte şi nu se coboară la nivelul oamenilor de rând. Sunt reci. Sunt tari. Nu sunt impresionaţi de drame existenţiale sau alte prostii. Unii speră să devină masoni. Să aibă lumea la picioare.

Îmi place gluma, şi eu glumeam spunând că voi ajunge preşedintă şi voi umple ţara de rock, dar ei chiar ajung să creadă.

Asta văd Unii când se uită departe. Dar când îşi coboară privirea, văd mizeria de la vacă. Aud maneaua de la boxele surorii. Văd gropile din praful din camera unde n-au mai făcut curăţenie de 3 ani, pentru că nu şi-au coborât nasul îndeajuns de jos încât să-şi vadă propria mizerie. Unii observă că se cam desprinde abţibildul cu sigla Chevrolette pe care şi l-au lipit pe Dacie.

Şi nu-i nimic mai amuzant decât să auzi şi să vezi cum poate un Un să te facă mic-mic şi să-ţi povestească despre lumea în care el trăieşte şi despre personalitatea lui debordantă de magnat.

Let there be rock, my friend!

Peace!

Clipa

duminică, 23 august 2009


De multe ori când eram mici, ne prindea seara fără tema la mate făcută. De multe ori, când eram mici, şi ne prindea seara fără tema la mate făcută, mama venea în camera noastră şi cerea să vadă caietul. De multe ori, când eram mici şi ne prindea seara fără tema la mate făcută, şi când venea mama in camera noastră şi cerea să vadă caietul, ne spunea să “nu lăsăm pe mâine ce putem face azi”. Câtă dreptate avea!
Acum câteva zile discutam cu cineva despre viaţă. Larg subiect. „Cineva”-ul meu spunea că în viaţă, totul se face cu moderaţie. Zicea că după marţi, urmează şi miercuri. Că zilele nu intră în sac şi rămân acolo. Da, într-un fel sunt de acord. Mulţi au greşit de-a lungul timpului din grabă, pentru că n-au mai avut răbdare.
Dar tot acum câteva zile, la Scânteia, zilele multor nefericiţi au intrat de-a binelea în sac. Gândiţi-vă, numai, câtă viaţă aveau în faţă oamenii ăia. Câte lucruri de spus, de făcut, de rezolvat. Câte de văzut, de simţit. 13 suflete. Suflete vechi de 8 până la 65 de ani. S-au pierdut copii care n-au avut şanse să cunoască vârsta adolescenţei. S-au pierdut părinţi care nu-şi vor mai vedea copii. S-au pierdut bunici care nu-şi vor mai vedea nepoţii. S-au pierdut oameni care înainte să plece au spus, probabil, că se întorc în maxim câteva ore. S-au întors. Dar s-au întors în patru scânduri.
Când scriu rândurile astea, se aud de afară salvări. Se duc la Folteşti, unde istoria s-a repetat.
Ce cutremure? Ce meteoriţi? Ce încălzire globala? Ce poluare? De ce ne facem griji pentru ce are să se întâmple în 5670 când cel mai tare „master of horror” este momentul?!
Vezi, prietene, de ce să lăsăm pe mâine când poate, mâine, va fi pentru noi un mare vid? Nu ştim ce ne rezervă viitorul. În microbuzele alea puteam fi eu, tu, el, ea, mamele noastre, taţii noştri, bunicii, prietenii, persoane dragi. Fizic, ne e imposibil să ne îmbrăcăm în fuste blindate şi să purtăm 24 de ore din 24 veste antiglonţ. De ce să nu profităm de viaţă atât timp când mai vedem lumina zilei?

Leapsa: despre carti

joi, 20 august 2009

Primita de la Docica, careia ii multumesc

1.       Ce carte ai recomanda şi de ce unui dezamăgit din dragoste?
Depinde de planurile lui de viitor. Dacă I s-a acrit de tot şi de toate, etena şi fascinanta Karenina, poate îl inspiră sfârşitul… Dacă mai are speranţe, Dragostea nu moare, Maitreyi  Devi.
2.        Ce carte ai recomanda şi de ce, iubitului/iubitei?
Trecut?  Asa grait-a Zarathustra! Nietzsche. Nu dau detalii, înţelege singur…
Viitor/Aspirant la titlul? Ceva din Crime pasionale în România, Traian Tandin ca să vadă că filmele poliţiste americane care-i plac atât de mult sunt cu mult depăşite de români..
3.       Ce carte ai recomanda şi de ce celui mai bun prieten?
Vă mai aduceţi aminte de Kid? Ce vremuri… I-aş recomanda toată seria Watch a lui Sergei Lukyanenko: Night Watch, Day Watch, Dusk Watch şi Final Watch, pentru că ar fascina-o în mod sigur, ea având la activ Harry Potter si fiind atrasă de romane de gen. Am citit-o în engleză, nu ştiu dacă s-a tradus, dar în mod sigur voi achiziţiona şi variant în română, e prea faină:D
Laurei, ceva uşurel, ca să aibă timp să se uite şi la telenovele. Poate ceva din Rodica Ojog-Braşoveanu…Necunoscuta din Congelator, Cianură pentru un surâs , etc. Mie-mi place extreme de mult umorul scriitoarei şi situaţiile extreme în care sunt puse personajele.
4.        Ce carte ai recomanda şi de ce unui copil de 10 ani?
Hmm..decizii, decizii… Obligatoriu, toată lumea trebuie să treacă prin Harry Potter:)), dar aş recomanda La Medeleni. Ionel Teodoreanu m-a fascinat la vârsta aia. Nu ştiu dacă e un pic prea devreme, dar ţin minte că o citeam în clasă, în ore, în pauze, şi toată lumea se uita la  mine ca la felul 14:)). Mi-a părut aşa de rău de Olguţa…
5.       Ce carte ai recomanda şi de ce unui mare aventurier călător?
Pff…nu mă pasionează stilul:)) ce mi-a plăcut mie din “ramura” asta, Călătoria Feliciei, William Trevor ( cu tot cu personajul Hilditch, gentilomul…sau aparentul gentilom), dar cred că se potriveşte mai bine unei foarte tinere aventuriere. Să-şi aleagă ce vrea el:))
6.        Ce carte ai recomanda şi de ce unui duşman cunoscut?
Crimă şi pedeapsă, Dostoevski. Tocmai pentru că orice crimă trage după ea pedeapsa. Pedeapsa..exterioară sau..şi mai rău, interioară.
7.       Ce carte ai recomanda şi de ce unei persoane care nu iubeşte lectura?
Maestrul şi Margareta. Bulgakov. Eraţi siguri, nu? E imposibil să nu-ţi placă aşa ceva.
8.       Ce carte ai recomanda şi de ce unuia "cu nasul pe sus”?
Bună seara, Melania – Rodica Ojog-Braşoveanu. Pentru că e imposibil să nu le vină cineva de hac celor mult prea încrezători în sine.
9.       Ce carte ai recomanda şi de ce celui care apare primul în lista ta de bloguri?
Nico, cea care ne povesteşte viaţa unei femei blonde. I-aş recomanda  o carte despre viaţa unei femei şatene, 8 Miles High, biografia lui Uschi Obermaier.
10.   Ce carte ai recomanda şi de ce unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă?
O altă biografie, a lui Anthony Kiedis, solistul trupei RHCP, Scar Tissue. Pentru că după părerea mea, el este cel care, cu adevărat, le-a văzut pe toate în viaţă…
Pe multe din astea le-am citit în engleză, nu ştiu dacă se găseşte traducerea.
Leapşa merge la…Deea, Manu, Andra, Bobo
Stephen, si cred ca stiu ce-o sa scrie şi cine mai vrea. Enjoy!

De unde sare iepurele? sau Russian Rock!

luni, 17 august 2009

  • …din tufiş, din coteţ, din plasa mea cu găuri cu ajutorul căreia îl dădeam cu capul de toate colţurile şi de toate gardurile (să ştii că nu v-am uitat, nici pe tine, ăla alb, nici pe frate-tău cu pete..imi pare rau că nu v-am pus nume, da’ asta e, sper că vă distraţi în..raiul iepurilor, sau..smth like that, hai nu vă înfuriaţi, că nu eu v-am omorât!), din chiuveta unde încercam să-l spăl pe Ăla Alb (acu, na, dacă n-au avut nume, trebuie să fac diferenţa..) până să înceapă bunica să urle că-l chinui, din pălăria unui magician, din cutia de Nestle Nesquik, din lolo-ul Looney Tunes, din nori (aveam o perioadă când îmi doream să plouă cu iepuri coloraţi..acum vreau să plouă cu pisici mov), de la ruşi.
Da, clar. Zilele astea, iepurele a sărit de la ruşi...şi-a ajuns la mine.
Peste trupa Splean (Сплин, în rusă), am dat întâmplător, căutând seria a treia din Dallas (tata e fan..eu l-am văzut de mi-a venit rău), şi-n cele câteva ore cât a durat euforia mea de după ascultarea piesei Выхода нет (No exit) , trupa s-a făcut cunoscută mai peste tot prin lista mea de prieteni.
Nemuritoarea Wikipedia ne spune că trupa s-a format în 1994, în acelaşi an, apărând pe piaţă albumul de debut, Гранатовый альбом (staţi calmi, nici eu n-am înţeles o iotă). Abordând rockul ( aşa-numitul, Russian Rock), Splean-ii, grupaţi în jurul vocalistului, Alexander Vasilyev, au scos de-a lungul anilor 12 albume de studio şi piese precum: Семь Восьмых, Выхода нет, Sugar Free Orbit, Backwards Time, Be My Shadow , sau We Were Just Sitting and Smoking. Trupa a câştigat şi mai multă popularitate după menţionarea ei în ciclul Night Watch, al lui Sergey Lukyanenko (mai bun decât filmele, dar si acestea din urmă rulz în topul meu), al cărui controversat personaj, Anton Gorodetsky căuta răspunsuri în muzică.
Mă uit în jur. Wallpaperul meu – marca VladStudio. Playerul de muzică – AIMP2- rusesc. În topul meu de filme – saga Night Watch, Gruz 200, ş.a. – ruseşti. Romanul preferat – Maestrul şi Margareta – mai are nevoie de prezentare? Topul regizorilor? – Nikita Mikhalkov (şi Roman Polanski, dar el nu se incadrează în tema articolelor)..şi alte, şi alte exemple… Concluzia? Sub ochii noştri, cultura rusă renaşte. Renaşte cu zgomot, cu forţă,dar fără s-o bage nimeni în seamă.
Când se vor sparge barierele? Când vom fi pregătiţi să ne luăm ochii de la ţinutele lucioase marca Beyonce şi altele, că toate-s la fel pentru mine şi să luăm în cosiderare fondul, nu forma?
Enjoy. Pentru o pauză de relaxare, eu îi găsesc foarte potriviţi:



Pentru o individă care nu vorbeşte rusa şi nu cunosşte caracterele specifice, căutarea pe gugăl/iutub e al naibii de grea, aşa că am pus în playlist câteva piese care mi-au plăcut (mai uşor aşa:D)

Voia doar cerneala

joi, 13 august 2009


Peniţa făcu ochii tot mai mari, pe măsură ce chibritul, desfătându-se în braţele brichetei cu cap de mort, îi povesti toate câte văzuse de-atâtea nopţi, de când bărbosul îl aruncase la gunoi. Ochi mari şi strălucitori spânzuraţi pe catifeaua neagră, rochiţe roşii şi portocalii şi galbene şi purpure, dansând între lemne oacheşe, vrăjitoare strângând între cârpe viaţă proaspătă, balade dansante şi rumene desprinse din suflul rece al chitării unui pletos, şi strigoi sidefii, şi sănii repezi şi...
Peniţa oftă adânc, dându-şi seama că ea n-avea să vadă niciodată asemenea minunăţii. Dar cum ar fi oare...cum ar fi să se trezească într-o dimineaţă şi să-şi dea seama că bătrâna care-o cumpărase din talcioc nu mai era în pat?! Şi apoi să se trezească dimineaţa următoare...şi cealaltă dimineaţă..şi tot aşa... şi să constate că e liberă... Liberă şi pe picioarele ei. S-ar privi în oglinda cu rame cafenii şi n-ar mai vedea eticheta gravată cu 2 lei din marker şi apoi ar păşi dincolo de prag şi-ar porni cu chibritul şi bricheta lui şi-ar cânta lângă foc în fiecare noapte. Şi poate s-ar lăuda şi ea cu poveştile ei vreunui nefericit legat de biroul murdar al altei  artiste.
Pendulul bătu ora 7 şi căscând cu greu, bătrâna se rigică de pe dormeză, îndreptându-se spre birou.
-          Hei, hei...ştii doar că mai avem o parte de terminat azi. Şi e cea mai importantă. Cu puţin noroc, până la 4 o dăm gata. Apoi o dăm la tipografie şi mâine dimineaţă..ah, mâine dimineaţă luăm frumos banii de pe ea şi ne luăm un bilet spre Cluj. O să stăm la o prietenă. O cunosc de când eram mică. O să lenevim după-amiezile sub salcâmi şi-o să scriem alte filozofii. Ce echipă facem noi..nu?
Peniţa ar fi vrut să-i spună vreo două. Ea era cea din cauza căreia nu-şi putuse trăi viaţa. Câte-a pierdut şi câte ar fi vrut să recupereze..dacă ar putea prinde cumva ocazia...
Zece bătăi şi se trezi. Era timpul pentru alte poveşti ale chibritului. Păpuşa aia mică a vrăjitoarei găsise un pui de pisică. Şi-l spânzura cu braţele, şi-l îmbrobodea, şi-l trăgea de coadă şi de blană şi râdea de mama focului şi muzica juca veselă printre chipurile uncheşilor. Cât n-ar fi dat să vadă şi ea asta! Să vadă? Sau..să simtă..oare cine are putere mai mare?..puterea mintii desigur..uite, acum ar putea să facă să fie noapte. Şi acum..dacă ar ridica un pic genele, dar nu de tot, îndeajuns încât ceaţa să se dea oleacă mai la o parte, şi-acum dacă s-ar întoarce spre dormeză. Ar putea vedea..nici urmă de bătrână! Ce chestie ar fi! Ia să incerce... 1-2-3..ridică uşor ploapele, se întoarse. Da! Să se convingă..spulberă cu totul ceaţa din ochi şi din bătrână nu mai rămăsese nimica! Uite..desigur..puterea minţii. Păcat că-i un vis! Dacă ar încerca să se trezească. Acum să închidă ochii. Şi să-i deschidă fulgerător şi se termină! Doi..trei..şi! Acum îi deschise..
...şi tot n-o vedea ..
Ceva era în neregulă! Acum nu mai era un exerciţiu de imaginaţie. Încă o dată. Poate e un fel de vis într-un vis... doi-trei. Nici acum! Ce s-a întâmplat?... Încercă să se mişte şi reuşi. Se uită în jos, pe fereastră. Se întoarse şi se uită la manuscris...Neterminat! dacă manuscrisul era neterminat şi bătrâna lipsea, ea cum să se descurce?! Banii, biletul de tren, excursia la Cluj şi salcâmii..toate planurile lor!... Totul s-a dus de râpă din cauza unui nenorocit de impuls! Dacă n-ar fi fost chibritul şi toate poveştile lui! Îi blestemă cu pizmă şi pe el şi pe brichetă. Nu-i mai trebuia nimic! Nici foc, nici chitări, nici vrăjitoare! Tot ce voia să vadă era mâna bătrânei întinsă după cerneală...
Dar acum...acum era prea târziu...

E gata

sâmbătă, 8 august 2009

plimbarea mea prin Bucovina. Am ajuns acasa alaltaieri pe la 2-3, dupa ce-am vizitat si Iasiul.
Time for pics!


 
Cetatea Neamtului..si cu mine. Si cu juma de dacie berlina   
 Cine naiba urca la cetate cu masina?!


 
Cetatea Neamtului. Fara mine. Eu faceam poza.

 
Chiar daca a fost reconditionata, arata exact cum o stiam eu din carti.


 
 ...am multe si de la casa lu` nea` Creanga, dar toate-s cu mama langa mine si blogul..e al meu:))

 
..erau fel de fel de personaje din povestile lui Creanga, din care ea era de departe preferata mea:))

 
..."dragi copii luati seama, daca-i capra mama, nu uitati un lucru, ca nu-i tata lupu`":))

 
si-am facut si primul pas intr-o biserica..Putna..la Voronet n-am mai intrat:))

 
in copou.. Emi si teiul lui... 
  
Ei, si mai sunt asa de multe...Cetatea Sucevei, multe din Iasi, statuia lui Stefan din Vaslui, dar se incarca asa de greu..
Acum va las. Pace!

Suceava

vineri, 7 august 2009

Am lasat Cetatea Neamtului (care nu se oglindeste in Ozana cea frumos curgatoare, ca n-are cum...Ozana pare ca s-a nascut dupa ce-a uitat cineva robinetul deschis) da doarma in pace intre paduri si-am plecat spre Suceava. Ne-a prins o ploaie marunta. Vorba mamei, eu ma asteptam ca drumul sa fie insotit cu paduri si munti pe dreapta si pe stanga, dar nu-i deloc asa. Urci prin terenuri libere/cultivate care dau impresia de...campie spre deal. Daca nu s-ar fi vazut prin departari brazi, drumul ar fi fost perfect compromis.

Suceava. Nu atat de incurcata ca Piatra. Am vazut in oras faimosul record. Un...ou de paste urias. Dupa cateva minute de zabovit intr-un parc, am inceput sa cautam cazari, ca sa avem un punct de plecare spre...naiba stie ce.

- Apartament/ camera tripla?
- Nu. Dar va aratam o camera dubla foarte mare. Mergeti cu Geta/Greta (n-am inteles bine)
O gasim pe Geta. Mergem sus cu Geta
- E micuta. (Micuta e mult spus. Pentru o familie de 3 persoane, e practic imposibil sa stai in 2 metri patrati. Dar mai avem ceva mai mare, un apartament.
Ne uitam unii la altii si mergem cu Geta. Apartamentul, normal, doua camere, frumos amenajat. Geta ne deschide geamul si vedem..strada. Dar nu asta conteaza...
- E liber?
- Da, nu v-a zis doamna de la receptie?
- ...

Spre seara am vazut cetatea, unde zidurile originale sunt abia vizibile si am ajuns la Putna. Ne-am pozat pe unde-am apucat, ce-a fost ridicat de Stefan se mai pastraza doar intr-un colt, adica doar un turn. Foarte frumos amplasata, intre munti, intre paduri, pacat ca-i manastire... Tarata de mana de tata, am intrat..si m-am simtit...like a virgin. Va dati seama?? Am intrat intr-o biserica. De fapt, nici n-am intrat in toata. In fata unei..ceva poleite cu aur statea in genunchi un nene imbracat in negru care a intins mana ca o bariera cand am vrut sa intram mai departe. Da, bun... M-am convins. Nu mai intru never ever! Dar macar trebuia sa intru si eu pe net, sa-mi dau seama ca intr-o biserica imi scot castile din urechi si mainile din buzunare si nu trec prin fata...tulai, parca erau morti..oamenilor care vor sa se roage. Am vazut si Voronetul, dar n-am intrat. Da, e albastra, dar e mai frumoasa in poze...

Ne vedem (in poze) mai tarziu! Pace!

La nemti

marți, 4 august 2009

...adica la tacamul numit Piatra Neamt - Targu Neamt.

Am plecat din Galati luni dimineata pe la 6. E o chestie genetica plecarea asta la drum lung cu noaptea in cap. Sau, ca sa sarim peste asta, poate e doar dorinta de a nu te prinde caldura. Noroc cu aerul conditionat din masina :)) Ma rog. am ajuns in Piatra pe la 12. Pana ne-am cazat, pana am mancat, pana ne-am odihnit, s-a facut 4. Si cum stateam eu si ma uitam pe internet la ce pot sa vad prin zona, si cum descopeream eu ca pe-acolo exista telecabina, imi dau seama ca nu mai aud nimic. Yep, hipertensiune. So, telecabina n-am pupat... M-am plimbat putin prin oras, prin malluri. Pe scurt, am stat o zi degeaba, dar am admirat de la hotel o imagine superba, noaptea, cu o luna palida oglindindu-se-n Bistrita. Abia astept sa ajung acasa sa incarc pozele.
Azi sunt in Targu Neamt. Un mic sfat pentru cei din Piatra, fratilor, ori facem cheta sa va faceti indicatoare ca lumea, ori puneti mana si invatati orasul si imprejurimile ca mi-a trebuit juma de ora sa scap de voi...
Anyway. Frumos Targu Neamt. Orasel micut de munte, cochet, curat. Cazarea, bestiala. Am incercat in doua locuri, superbe amandoua - ceva cu Arcasi si inca ceva cu Ursi. Am mers la cetate. Fain drumul pana acolo, jumatate din cei care voiau sa vada cetatea se intorceau pentru ca nu puteau sa urce drumul. Ma, nu rad, pot fii probleme de sanatate... Impresionanta. Exact cum am cunoscut-o in  "Sobieski si romanii". Apoi am fost la nea` Ion Creanga acasa. Langa, parca eram acasa la mine. In lumea povestilor. Faimoasele povesti, transpuse in figuri impaiate, pe care le-am fotografiat si abia astept sa le incarc aici. 
So, maine..habar n-am unde merg. Urmeaza sa ma hotarasc acum, asa ca ies sa caut cazari. 
Pace!