Fara flori

Fără flori pe uşa ta! Tu eşti oricine îmi strică bucuria! Tu ai venit şi ai tăiat cu drujba tufa mea de lăcrămioare! De ce ai fost rău? De ce nu-ţi place să vezi lumină în ochii mei? Pentru că aşa eşti tu...

Pentru că orice aş face, nu pot să te schimb. Pentru că au trecut prea mulţi ani în care te-ai obişnuit să fi aşa şi acum orice modificare în firea ta ar fi imposibilă! Vii, distrugi, trânteşti şi apoi deschizi uşa şi mă întrebi de ce sunt supărată? Nu? Tot eu mă supăr. Vai! Ce greşeală fac!

Mai mult decât purtarea ta au durut cuvintele tale! Un cuvânt din partea ta a deschis calea către alte 10. Şi cele 10 le-au dat liber celor 100. Şi 100 de cuvinte au provocat alte 1000 care au născut 10000. Se pare că acum mă pricep şi eu la matematică... Cum te mai pricepi să faci dintr-o scobitoare un buştean secular, înalt de 500 de metri! Dar metamorfoza se petrece în sensul ăsta doar în situaţia mea. În cazul meu, buşteanul trebuie cioplit şi iar cioplit si tăiat şi chinuit până ia forma unei scobitori. Cuvintele tale nu trebuie să-mi dea palme, dar cuvintele mele sunt pumni pentru tine...

Aşa eşti tu şi nu te poţi schimba. Şi poate o frântură din tine se regăseşte în fiecare frate de-al tău, în noi toţi. Numai că gena este unii latentă iar la alţii, dominantă. Şi din cauza genei, toate florile de pe uşa ta au dispărut. Nu le căuta, că nu mai sunt! Au fugit de tine! Au fugit pentru că nu pot rezista lângă un om care se pricepe de minune să înjunghie cu drujba cele mai frumoase momente. Florile nu trăiesc într-un asemenea habitat. Ele sunt nişte fiinţe sensibile şi mor foarte uşor, pentru că în lumea lor nu există Calmogene care să le atenueze durerea şi nici pisici mov care să le încălzească când le îngheţi! Poate că au existat, dar până şi pastilele au capitulat în faţa ta, iar pisicile ţi-au arătat spatele şi-au plecat să-şi caute umbreluţe.

Dar am făcut cercetări şi am găsit o metodă să aduc pisicile înapoi. E drept, doar pentru 5 minute, cât te linişteşti. Apoi vor pleca din noi, eu voi scrie din nou rândurile astea, tu mă vei întreba de ce sunt supărată, eu îţi voi plăti palmele, voi desena flori şi voi porni în căutarea pisicilor...