Constatări

De fiecare dată, trebuie să-mi încarc bateriile înainte să vorbesc, să-mi iau avânt. Cine știe de ce răspuns mă lovesc? De-asta am nevoie să-mi fac curaj înainte. Câteodată îmi dau drumul la gură și-i spun Doamnei în Negru tot ce am pe suflet. Știu că nu e bine, a mai pățit-o și Cher. Îmi aduc aminte de videoclipul ăla de desene animate. Despre tanti care se ducea la vrăjitoare să-i zică viitorul ei, vrăjitoare care s-a dovedit a fi amanta soțului ei. Când eram în generală, voiam să-mi fac trupă și să cânt Cher și Beatles. Cred că asta e cea mai frumoasă amintire de-atunci și singura la care nu vreau să renunț. Adi, Cristina, Cătă, Ana, de voi mi-aduc aminte cu drag și acum.

Asta se întâmplă când timpul trece, asta se întâmplă când viața merge mai departe. N-ai cum să stai pe loc pentru cineva, oricât ai vrea, și te trezești în fața unui telefon cu două porți. Alegerea e a ta. Hotărăști acum pe care vrei să o deschizi – dreapta – stânga, nu te duce la vrăjitoare, vei păți la Cher. Mi-a tăiat pisica neagră azi calea. Și ce? Cei care au pisici negre în casă se împiedică de ele de zeci de ori pe zi.

Trebuie să-mi fac norma. Azi n-am băut decât o cană de nes.

”De ce să plângi atunci când poți să râzi?”. Știu, am pus sus ghilimelele care trebuiau să fie jos. M-am obișnuit să apăs „shift” de fiecare dată. Vezi, Florin, acum le-am pus corect. Zâmbesc. Nu regret nimic din ce-am făcut, sunt convinsă că atunci au fost cele mai bune alegeri.

Cum ar fi să fie lămâia un fel de lucernă? Să crească în curte. Să zicem așa: „azi iau sămânță de lămâie și semăn în curte. Mâine, lămâia crește mare. Poimâine mă împiedic de ea când pășesc și trebuie s-o cosesc. Pe urmă, de ce să se usuce? O dau de mâncare la păsări. Sau mai bine o fac salată.”

Acum e târziu. Aseară am văzut luna plină. Aș fi luat-o de-acolo, de pe cer, s-o păstrez. Nu se știe când îți trebuie o lună. Știu că era un tip pe net care făcea ilustrații, wallpaper-uri și alte chestii drăgălașe și colorate, Vlad Gherasimov, parcă. Un rus. Eram moartă după ilustrațiile lui, și cel mai mult îmi plăcea aia cu hoții care furaseră luna. E o idee. Aș pune-o și eu în practică. Mai trebuie să mă gândesc unde-aș ascunde-o. În dulap, e prea mare. Luna, e pe arcuri, și dacă are prea mult loc, sare noaptea de nebună. În geantă e cam plat. Am o geantă tip ”poștaș”. Da.. cred c-aș pune-o.. la gât, ca pandantiv. Nici n-ar fi pericol de hoți, pentru că ziua nu strălucește, nu atrage atenția. Arată ca o bucată de piatră. Noaptea își dă lumea seama că e lună. Da...