Şaptele. Despre mine

sâmbătă, 19 februarie 2011

E ciudat. Ţin blogul ăsta de ceva timp şi încă mai am multe de scris pe el. Uneori mă întreb dacă există şi momente de linişte (în orice), sau sunt doar mituri urbane. N-au răbdare, n-au cărţi de vizită sau agenţi care să-i vestească, nici măcar telegrame nu trimit, şi se mulţumesc doar să vină unul după altul, de parcă aleargă după ciori, să nu le scape.


Şaptele. Despre mine, deci:

  1. Încă îmi mai aduc aminte de crema de lămâie pe care-o făcea bunică-mea. De miliarde de ori mai bună decât orice prăjitură cumpărată din magazin, spumantă, parfumată. A vrut, săraca, să mă înveţe şi pe mine să fac, îmi arăta cum pune şi nişte rom, sau un pic de şampanie pentru aromă, dar eu aveam treabă – învăţasem să fac cafea.
  2. Mă sperie oamenii care urăsc maşinile negre. Sunt şi de-ăştia. Am o profă la facultate care merge după principiul negru = funerar. Se vede că nu-i pe-aceeaşi lungime de undă cu Baco`. O maşină neagră mi se pare elegantă, încăpăţânată ca mine, puternică, cu atitudine. Chestia e că.. dacă unora, automobilul negru le inspiră ideea de moarte, n-aş vrea să aud ce părere are despre… unghii negre? Pantofi negrii? Celebra little black dress?! Cât despre maşini, singurele culori care mă înspăimântă la propriu când le văd trântite pe caroserie sunt rozul şi movul – şoc şi groază!
  3. Scriu titluri ciudate/comice pe cursuri, înjur, fac mişto printre rânduri, scriu chiar versuri din folclor urban, când îmi aduc aminte – şi asta, în timp ce profii ţin prelegeri. Aşa că gândeşte-te de două ori înainte să iei un curs de la mine – ori nu-l am, c-am desenat în loc să scriu, ori n-am fost la curs, ori am înjurat printre rânduri, şi în acest din urmă caz, s-ar putea să ai parte de o lectură fascinantă.
  4. Am o ciudă cumplită pe maică-mea când văd că găseşte cele mai mişto eşarfe şi fulare. Eu de ce nu pot să mă împiedic de ele?!
  5. Am două telefoane fixe. Unul alb şi unul negru. Cel alb stă în dulap, să nu se vadă. Ăla negru există pentru că pe al sună bunică-mea – îl pun în priză doar duminica dimineaţa, la 9. Mă scoate din minţi lumina aia a lui galbenă de la taste.
  6. Nu înţeleg de ce cumpără lumea hârtie igienică cu parfum de portocale/lămâi/căpşuni.
  7. Mi se pare fascinantă abilitatea mea bolnavă de a supăra miliarde de oameni cu un sigur cuvânt, şi acela, înţeles greşit. Încerc să mă las, dar nu-mi iese. Cică pişc. Frig/ înţep/înjunghii. Măcar ştiu că nu mai trebuie să dau bani pe cuţite. De ce nu există la magazin simţ al umorului de vânzare? Am să-mi deschid eu un magazin de profil…

10 reacţii:

worsakeend spunea...

Da esti o bloggerita cu ceva vechime,imi amintesc de inceputul tau..cand scriai in parteneriat cu o prietena a ta,oameni ciudati?Umm..mai putem oare face diferenta intre normal si anormal..putin probabil..in orice caz,ai haz :P

Anca G. spunea...

@Worsak, gosh, ai dreptate. Kid şi-a dat demisia după o vreme, dar am rămas prietene bune:) Cum a trebut timpul..

Sky spunea...

Lol la "6"... Exista? :)) daca da(mai mult ca sigur)... ce oameni :))

"2" - gandirea tipica de fost comunist. De fapt chiar am intrebat o data pe un coleg de liceu ce are impotriva culorii negru (se tot plangea ca in liceu ne obliga sa venim in uniforma; pantaloni negri, camasa alba, sacou negru) si mi-a raspuns ca e culoarea care se foloseste la inmormantare. Si atunci, la japonezi, sa inteleg ca albul este privit ciudat? Dar ma rog, n-are rost... asa sunt romanii.

Anca G. spunea...

@Sky, da:)) n-am încercat-o, dar am văzut prin magazine. Asta ca să vedem ce le mai debitează mintea unora..
Şi la 2, poate japonezii nu-s aşa 8-} ca noi. But..mai ştii?! :-/

docica spunea...

cat de tare imi amintesti de mine cand eram in facultate. la fel faceam si eu. pe toate cursurile am desene/versuri/tampenii. si acum mai desenez pe la cursuri, dar mult mai rar, caci la master atentia e mai mare (suntem putine persoane, eu stau de obicei in prima banca pt. ca vreau sa discut cu profii si ma intereseaza mai mult ce au de zis; oricum in fac. multe cursuri si informatii erau de umplutura). sunt curioasa, ce profa are probleme cu negrul?
si eu mi-am amintit de Kid...:)) ce ma mai luam de ea, iar tu sareai in apararea ei :))! ce vremuri!

Liz spunea...

Eu nu te citesc de asa mult timp cat se lauda lumea ... dar te citesc... citesc multe bloguri, de altfel dar pe foarte putine dintre ele am tendita sa comentez... la tine o am la fiecare post... ma faci sa vreau sa zic ceva. Si-mi place starea, drept urmare ma intorc.

Anca G. spunea...

@docica, ooo, da...pare-mi-se, de la primul tău comentariu am sărit:)) despre tanti constandache e vorba - e o scumpică, dar mi se pare cam...speriată:))

@liz, mă bucur:) la fel mi se-ntâmplă şi mie cu blogurile. câteodată mă influenţează şi designul sau aşezarea textului în pagină. blogul tău e unul din cele care au un aspect complet - şi text, şi design, şi stil:)

Anca G. spunea...

@Sky, (dacă mai eşti pe-aici), încerc de ceva timp să-ţi las un comm, dar nu prea mă lasă :-/

bobo spunea...

uhuuu, imi pari mult mai misto/normala decat o mare parte din fetele de la mine de la facultate:D mi-ar placea sa citesc un curs de la tine... si negru e o culoare faina... desi nu e culoare...

Sky spunea...

Anca.... s-a rezolvat :)

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Trimiteți un comentariu

La ce te gândeşti?