Random

5. Am să numerotez paragrafele articolului cu cifre. Nu ştiu ce cifre, pentru că voi apăsa tastele la întâmplare. Nu, n-am fumat nimic.

3. Nu ştiu de ce am senzaţia că trebuie să înceapă vara şi să plec în vacanţă. Parcă trăiesc lunile astea pe repeat. Munte, umblat hai-hui, venit acasă, refuzat mâncarea, urmărit un film, bârfit cu prietenii, urmărit un meci, vorbit despre Ceaşca, pozat pisoii din faţa blocului, bântuit prin supermarketuri, film – culcat 2 ore. La asta se rezumă plictiseala verii.

12. Anul universitar nici măcar nu se vede la orizont. Hell, nici măcar septembrie nu se vede la orizont, deşi mai are puţin şi începe. De fapt, cu ciudăţenia asta de vreme, tot ce se vede la orizont sunt nişte porumbei de curse, care-au dispărut de prin Brăila în primăvară şi-acum îşi fac veacul pe unde apucă, prin Galaţi. Se pare că "răpitorii" nu s-au întrebat ce vor face cu ei, odată furaţi... Ei sunt singurii care au tupeul să iasă la amiază. Natural, doar a avut cineva grijă să le dea aripi ca să-şi facă vânt cu ele. Încearcă şi tu să dai din mâini ca să-ţi faci vânt. Nu merge, ai?...

4. În altă ordine de idei, am reuşit în sfârşit să fac rost de o mini – foarte mini – serial franţuzesc bun de urmărit la plictiseală. De fapt, nici nu cred că pot să-l numesc serial, dat fiind faptul că un sezon are vreo 2 ore în total. Este vorba despre Petits mythes urbains, producţie realizată într-o armonie totală şi într-o pace incredibilă, de franţuzi, nemţi şi britanici. Serialul are două sezoane, formate din aproximativ 20 de episoade a câte 7-8 minute fiecare, a început să fie difuzat prin 2004 şi de atunci a rămas "în plop" şi nimeni nu şi-a mai adus aminte de el. Ce se întâmplă în tocăniţa asta... Un taxi are un şofer. E normal, nu? Toate taxiurile au şoferi. Şoferul nu e tocmai întreg, şi îşi "încântă" clienţii cu câte-un mit urban, mititel, cum spune şi titlul, şi drăgălaş, ca să le facă drumul mai uşor. Mna, cu ocazia asta mi-am adus aminte de vremurile antice, de după revoluţie, când era morga lângă mine. Luam taxiul şi ziceam "la morgă". Fain, nu? Mă trezeam cântărită din cap până în picioare şi zâmbeam...

Anyway, mi-am dat seama că m-aş uita şi eu la tv şi la alte posturi decât Realitatea şi Vh1, dacă în loc de reclame s-ar da câte un scurt-metraj...

Şi că tot veni vorba de filme..mă gândesc la Oscaruri. Până acum mi-au atras atenţi Polanski, Scorsese şi Stallone...şi hell, yeah, vreau să văd Inception. Logic, greii. Să vedem ce se mai pregăteşte de-acum încolo...deşi am impresia că tot fraza "mor după Shutter Island" o s-o am în minte şi după ce se anunţă nominalizaţii.

65. V-am spus c-o să arunc cifre la nimereală. El Negro au lansat în sfârşit videoclipul piesei Be What You Wanna Be, adică ciulama verde, plină de bună dispoziţie, care îţi urlă în timpane să laşi naibii tiparele şi ideile maică-tii şi să fii cine vrei tu să fii! Hell, yeah (din nou), ăsta-i mesajul care-mi place...