Recuperare

Am ajuns luni dimineaţă. Am tras la curăţenia generală de m-a luat dracu şi mă dor mâinile şi acum. Marţi dimineaţă am pornit prin oraş să văd ce s-a mai schimbat în lipsa mea. Răspuns? Nimic important. Dar nici nu e nevoie să se schimbe ceva, eu îl iubesc aşa cum e. De fapt, ca să ne dăm cu toţii seama de cât de neschimbat e oraşul nostru şi de cât de perseverenţi sunt locuitorii, încă se repară porţiunea de şosea din barieră. A naibii şosea, când se repară într-o parte, se strică la 5 centimetri mai incolo şi invers!

Aseară parcă...m-am uitat cu atenţie la reclamele de la ..pot să scriu firma?..în sfarsit, o firma de telefonie mobilă portocalie care are nişte reclame pe plajă, în care coloana sonoră e asigurată de Lily Allen (cred..parcă-i vocea ei). Câtă dreptate au! Ce liber arbitru, ce democraţie?! Nu există moment în care să nu te atingă ce spun alţii. În mod conştient sau nu. De-asta nu pot eu să mă bucur pe deplin de întoarcerea acasă.

De asta si de faptul că de luni o iau iar din loc. Nu ştiu exact unde o să ajung dar un lucru e sigur "la răcoare", vorba mamei:)) Mai trebuie să mă uit un pic pe net să găsesc cazări si obiective.

Zilele astea aş fi vrut să mă duc la Ice Age 3, dar cinema-ul nostru e...cinema-ul nostru, deci sper că-l văd acasă. A, şi ar mai fi Angels and Demons, Public Enemies, Wolverine (de ultimele două am făcut rost), Coco avant Chanel, şi încă vreo câteva la care cred că voi aştepta să apară o variantă mai...watchable.

Mă duc să-mi pun nişte Ramones şi să dau cu aspiratorul.

O să revin cu poze

Pace!

...i wanna be sedated...

Later Edit:
am promis ca revin cu poze, here i am:

Facuta cu telefonul din gradina. A plouat si a plouat si a plouat...si mie-mi place sa fotografiez norii de furtuna. Din cauza desteptului aluia care si-a facut pravalie cu etaj in fata (porcaria aia din lemn), eu nu mai pot sa vad muntele din leagan...

...si-a plouat...si acum mi-am dat seama ca nu scriu cu diacritice si ma seaca asta...

...rabla aia nu-i a mea :))

 clopotniţa...unde mă ducea mătuşa noaptea când eram mică şi eu începeam să urlu când vedeam mormântul..nu-mai-ştiu-cui despre care se zvonea că a sfârşit tragic, pentru că mi-era frică să nu mă urmărească stafia ei acasă (a, era femeie, sry)