De obicei, când auzi de modernitate, te gândeşti la mai bine. Nu? E bine că telefoanele s-au modernizat şi-au renunţat la fire, cabluri şi alte minuni, că nu mai trebuie să te antrenezi înainte ca să poţi să-l muţi de colo-colo. E bine şi că televizoarele se pot cocoţa în pereţi, pentru că nu mai e nevoie de jdemii de corpuri de mobilier ca să ai pe ce să-l pui. S-au modernizat şi PC-urile. De exemplu, am primit prin primăvară un Eee Pc mic-mic de tot, de care nu m-am atins până acum (sunt reticentă la mai tot ce-i nou din domeniul tehnologic), care nu mai are CD/DVD-rom. Deci, îmi dau seama că în câţiva ani ne vom uita strâmb la teancuri de DVD-uri cu muzică/filme, întrebându-ne ce naiba mai facem cu ele...cam cum s-a întâmplat cu vinylurile şi casetele audio (mama şi acum mai are Beatleşii şi Rollingşii pe vinyl).
Şcoala s-a modernizat şi ea. Bucuraţi-vă, avem termopane (bine, nu chiar toţi, unii dintre noi mai învaţă în clădiri de patrimoniu) şi flipchart-uri. E, dar evoluţia asta s-a făcut cam... după principiul una caldă, una rece. Şi, ca urmare, toată lumea importantă de pe la TV reclamă acum..faptul că nu mai are cine să admire termopanele şi flipcharturile din şcoli pentru că lipseşte –atenţie că-i expresie importantă, domn’le! – motivaţia elevilor de a merge la şcoală.
Voi de ce-aţi mers la şcoală, copii? A? Ca să învăţaţi, nu? Ca să vă puteţi cumpăra mai târziu un covrig când vă e foame, mama mă-sii de covrig, bine că e şi el! Cam asta a fost motivaţia noastră, a copiilor de bugetari fără palate şi Lamborghini-uri. Şi noi ne gândeam la asta pentru că..ne vedeam lungul nasului şi realizam că nu toată lumea e fiu/fiică de parlamentar, că nu toate ne vom mărita cu boşorogi hidoşi care învârt teancuri de euro. Dacă excludem categoria asta, mai rămâne, în afară de noi, cei care am am decis să continuăm, un grup de...personalităţi.
Rămân cei care renunţă pentru că nici miliardari nu-şi găsesc, dar presupun că n-au nicio şansă nici dacă îşi continuă studiile, pentru că „toată lumea are diplomă”. Pe niciunii nu putem să-i judecăm.
Dar putem să-i judecăm pe cei care oferă alternativele măritişului cu boşorogi, respectiv parlamentari. Ei sunt cei care n-au dreptul să vorbească, ei sunt vinovaţii pe care..culmea! tot ei îi caută!
12 reacţii:
ei, uite de aici am ajuns si eu la principiul meu in viata:sa realizez ceea ce mi-am propus, sa nu depind de un bosorg cu multi bani. SA fiu independenta! . cred ca orice femeie isi doreste asta.Dar sunt constienta ca e mult de muncit la asta. si mai ales aici , in Romania , cand acesti copii de parlamentari , oameni de afaceri ne-o iau inainte, fara niciun merit deplin.
hep hep...hurray! you tell them girl...
in orice caz nu pot decat sa ma oripilez cand ies pe strada(imagineaza-ti cum o sa fie in toamna cand o sa plec la bucuresti). peste tot vezi aceleasi lucruri, aceleasi persoane, aceleasi stereotipuri.
nihil novem sub sole
...poate doar motivatia unora dintre noi !
@Tommy...ceva imi spune ca asa-i peste tot;))
@Kyky, mai, dar o sa compenseze apropierea de Hard Rock Cafe, nu?:))
Bosorogii cu bani..aha..
Da pustanii cu bani sunt ok,nu? :))
unii mai fac scoala din idealism, altii ca nu pot (sau nu vor sa munceasca) munci si prefera sa invete, altii ca-i obliga parintii si tot asa. interesant este ca orice motiv ar avea, mai toti oamenii fac scoala (cel putin 8 clase). si cel mai rau este ca fii bosorogilor au posibilitatea sa faca cele mai bune scoli (cu bani, desigur). iar alternativa de care ziceai nu este chiar groaznica. sunt oameni care iubesc banul mai mult decat pe ei insisi. acei oameni nu inteleg dezgustul unui om ca mine care prefera sa mearga cu cortul la munte, decat la un hotel de 5 stele cu bosorogul langa ea. tinerii care aleg calea usoara a maritisului cu bosorogi/ parlamentari nu au doar zile fericite. si ei fac compromisuri. faptul ca le fac in mod constient ii scuza din punctul meu de vedere. ceea ce nu este scuzabil e ipocrizia sau prostia/ marlania unora. pana la urma fiecare are dreptul sa-si traiasca viata asa cum doreste.
Sunetule, si Silver Church e unul foarte bun!;)
Doar ce am terminat de citit "Sa nu pleci, Jo!" si am doar un lucru de spus - Briliant!
Am simtit-o ca pe o combinatie de Stephen King si Peter Straub dar foarte, foarte originala. Mersi pentru o lectura extrem de placuta :)
Btw, sobolanii tai mi-au adus aminte de Coraline. Cool.
@worsak, :)) good point! dar cel putin ei nu sunt atat de scarbosi...
@docica, ai dreptate, e viata lor, e banul lor, din partea mea, pot sa-si cumpere zebre din toata averea, ca nu-mi pasa. Ma enerveaza in schimb atitudinea posturilor de televiziune care reclama scaderea interesului tineretului pentru educatie. Si intr-adevar, cunosc persoane care nu vor sa faca o facultate, pentru ca simt ca n-au niciun viitor, cu sau fara studii. Pai cum sa nu scada interesul pentru scoala daca exista (si sunt promovate) si alte mijloace de a face bani?
Mi se par extrem de cinice emisiunile pe tema asta, pentru ca exact persoanele care promoveaza metodele alternative de...a scapa de stresul zilei de maine, reclama popularizarea acelor metode. E ca si cum ai lovi pe-un nefericit cu-n pietroi in cap si pe urma te-ai intreba de ce nu mai misca.
@Tommy, senc iu veri muci pentru sugestie:))
@Stephen, in legatura cu "Jo", cineva mi-a recomandat s-o las mai moale cu omorul de personaje, dar ma bucur ca prinde si-asa:))
nu intelesesem exact ce voiai sa spui in articol, dar acum am inteles... si sunt de acord cu tine.
Apropo de "Sa nu pleci, Jo", eu am citit-o si nu ti-am scris nimic in legatura cu textul pana acum. O parere sincera: un text comercial, bine lucrat, cu tehnica si suspans (pe care s-ar putea sa nu le fi invatat, ci sa le creezi nativ), atractiv pentru adolescenti cu precadere; in stil americanesc (a se citi: formula literara americana de succes), bun si de carte, dar si de scenariu de film, original ca poveste, dar supra-licitat ca tema in domeniul literaturii horror (era o vreme cand citeam tot ce-mi cadea in mana in genul asta de literatura). La prima vedere pare genul Stephen King, asta doar pentru ca vrei sa creezi o poveste horror/ triller, dar ca stil literar e departe (expresia nu seamana). Poate aduce mai mult ca formulare cu romanul Obiecte ascutite, de Gillian Flynn. O poveste de citit in vacanta... in fine, ca valoare literara e medie (nici proasta ca romanele proletcultiste, dar nici literatura fantastica de top). Daca vrei pot sa-ti spun si mai multe despre text, dar cred ca te-as plictisi sa citesti asa carnat de comentariu... poate doar pe mail... sau la cenaclu ;) (ti-am mai facut eu o data o invitatie :) )
@docica, vai, mersi pentru "carnatul de comentariu", nu stiu cum ai avut rabdare sa-l scrii pe tot:)). Anyway, am scris textul ala intr-o singura zi si...nici macar nu stiu de ce l-am scris:)), deci daca a iesit ceva mediu, e de bine. N-am lucrat la/invatat tehnica si...nici nu cred c-as vrea sa fac un hobby din asta...dar iti sunt recunoscatoare ca n-ai adormit citindu-l:)
someone needs a hug... >:D<
circumstane de rahat, oameni pregatiti si puternici ;)
( nu toti, doar cei ce incearca :) )
Trimiteți un comentariu
La ce te gândeşti?