Slash - Slash (2010)

miercuri, 21 iulie 2010


Zilele trecute am dat peste albumul lui Slash. Nici să nu te gândeşti să întrebi „Care Slash?”, că ai de furcă cu mine! Albumul a ieşit prin aprilie, şi se pare că e prima producţie de studio în care chitaristul încerarcă şi altceva decât Guns sau Velvet Revolver. Totuşi, „altceva”-ul se referă doar la nişte clandestine piese în colaborare cu Fergie (da, surpriză! Şi nu, nu vă gândiţi că piesa la care mă refer aduce cu uşor dezamăgitoarea versiune a Paradise City, „scăpată” pe internet cu ceva timp în urmă), sau cu Adam Levine de la Maroon 5 (eu tot sceptică rămân în privinţa lui). 
Însă, greul albumului vine de la piesele cu deja legendarii Ozzy, Ozzy Osbourne (a sunat ca „Bond, James Bond”?) - Crucify the Dead,  şi Iggy Pop - We're All Gonna Die, sau cu  Dave Grohl -Watch This, şi mai vechea noastră cunoştinţă, Myles Kennedy (Alter Bridge)Starlight şi Back From Cali.

Şi-acum c-am scăpat de „privirea generală”, să trecem la subiectivitate. Slash a demostrat de mii de ori că se descurcă imecabil ieşit de sub „tutela” lui Rose, care, în treacăt fie vorba, nu ne arată că stăpâneşte aceeaşi abilitate. Că tot veni vorba de Rose, „Chinese Democracy” mi-a părut un mare „mai bine nu!”. Albumul lui Slash, în schimb, care beneficiază de un nume extrem de inspirat – Slash! – e o probă de profesionalism de la un cap la altul. Omul cântă pentru că-i place, nu pentru că are o imagine de apărat (cum fac unii) şi noi îl ascultăm tot de-aia!
Albumul debutează cu Ghost, o piesă în colaborare cu Ian Astbury (pe care-l ştim de la The Cult, nu-i aşa?), un fel de „bun-venit” în lumea eliberării lui Slash, o piesă care aduce aminte de good old times, pe ritmuri clasice de rock’n’roll, adică exact ce ne place nouă.
 Pe urmă curg Crucify the Dead, cu Ozzy (mai încearcă cineva să-l comenteze pe Ozzy?) şi Beautiful Dangerous cu Fergie. Fergie, asta, cred că-şi roade unghiile de nervi că s-a lansat cu specimenele de la ...îmi scapă..trupa aia care prin 2000 ne cânta „Where is the love”, când vocea îi permitea să cânte ceva..decent. Fătuca face faţă destul de bine energiei chitaristului şi se adaptează cu brio personalităţii sale, deşi unii dintre noi remarcă scăpările de rapper-girl-wannabe-rockstar.
Back from Cali cu Myles Kennedy e una din preferatele mele. După piesa asta am înţeles motivele pentru care tipul cu pricina a fost remarcat şi de Page şi Plant. Piesa plesneşte de ritm şi voce, deşi eu aş fi schimbat un pic versurile – „Mama grab me by the feet/And just drag me home” – a-a, not for me!.
Promise, cu Chris Cornell, hipnotizează prin ritm, trezeşte prin cuvinte, te prinde fără să-ţi dai seama într-un fel de rollercoaster, din care ţi-ar părea rău să fii dat jos – „Promise me / You won't let them put out your fire”
By the Sword cu Andrew Stockdale şi Gotten (cu Adam Levine), integrate în vijelia colectivă, pot să pară un moment de linişte zgomotoasă, deşi Gotten mai poate dovedi şi un alt rol – să-i dovedească lui Levine că cel mai bine-i stă lângă ai lui colegi Maroonii.
Doctor Alibi, cu Lemmy Kilmeister (Motörhead) e exact ceea ce căutăm după piesa cu Levine. E uimitor să-ţi dai seama că Slash poate suna extraordinar lângă voci atât de diferite - răguşeala lui Lemmy se armonizează perfect cu strigătul corzilor sale şi ne pregăteşte pentru Watch this cu Dave Grohl (sincer, acuma, nu vă era dor de el?) şi Duff McKagan. A, reuniune de familie, isn’t that cute? Pariez că şi Axl gândeşte la fel.
Kid Rock intervine pe I Hold On  - nu, nu o transformă într-o „Sweet home, Alabama”, iar pe Nothing to Say, avem parte de prima prezenţă exotica de pe album,  M. Shadows – no offence, habar n-am cine-i tipul, dar se pricepe. Şi daca Slash l-a ales pentru piesa asta, înseamnă că ştie el ce ştie.

Starlight e botezată piesa la care ţin eu cel mai mult de pe albumul ăsta. E greu să diseci în cuvinte ceva ce-ţi place foarte tare, pentru că intervine viziunea subiectivă. Cert e că după piesa asta, nu pot să nu-i mulţumesc lui Slash că există şi că l-a ales pe Myles Kennedy să-i stea alături pe piesa asta – „Oh starlight/ don’t you cry we’re gonna find a place where we belong”. Versuri care te bagă în mormânt şi pe urmă te trezesc şi te trag de-acolo înapoi în lumină. Ce e asta dacă nu viaţa însăşi? Toate combinate cu un solo care emană „Slash” prin toţi porii, dacă pot spune aşa... Ar trebui să fie imnul meu.

Saint is a Sinner Too. Slash şi Rocco DeLuca (acuma vă dau voie să vă întrebaţi „cine-i ăla”). Piesa este genul de cântec din care n-ai vrea să te trezeşti. Calmă şi dură în acelaşi timp, e doar muzică, e Slash.
Albumul se termină optimist - We're All Gonna Die, da, e optimist, pentru că-i cu Iggy, bre...şi unde e Iggy e şi buna dispoziţie. Passenger-ul ne poatră prin piesă ca prin propriul teren, unde se simte el mai bine şi cum se simte el mai bine – „we’re all gonna die, so let’s get high”.

Totul se rezumă la o călătorie în care ţi se spun 14 poveşti aparent fără legătură între ele, 14 stări de spirit, 14 probe de preţuire a muzicii.

11 reacţii:

dani spunea...

sa inteleg ca iti place mult Slash...

:D

sunetul-mai-tare spunea...

@dani, e iubirea mea din copilărie de când posturile de muzica mai dădeau Guns. bine, atunci îmi plăcea si Axl :))

Tommy \m/ spunea...

am ascultat si eu acu' cateva luni noua versiune a lui Paradise city. si la mine "a prins".
in alta ordine idei , nu stiu ce sa intampla cu mine , dar in ultima saptmana peste tot dau cu ochii de Ozzy...:)))) a aparut pana si la mine in vis ... nu-mi mai aduc aminte firul povestii , insa stiu bina ca a aparut ... sa fie un semn , ceva ?
si yeeeah !!! ieri am aflat ca am intrat la veterinara la buget \m/
Mamaaaaaaaaaaa, i'm coming hoooome. cu postarea asta imi adusesi aminte de melodie :):))

Stephen G. spunea...

Hei, se aude ca revin pe internet :)

Cool review...Mi-a placut si mie albumul lui Slash...cat de cat. Doctor Alibi si Crucify the Dead au ajuns chiar la mine pe iPod, mai ales pentru ca-s fan Lemmy si Ozzy. Dar in continuare nu pot sa suport faptul ca duduia Fergie are o piesa si ca au facut varianta aia de Paradise City care-mi zgarie urechile.

Dar da, omul are talent cu carul, si albumul asta o demonstreaza.

Stephen G. spunea...

Era sa uit, o sa recuperez cu cititul povestioarei tale geniale, repede-repede :D

Tommy \m/ spunea...

si mai e o chestie legata de Ozzy: concerteaza in Romanica de ziua mea :X:XX: ... chiar atunci ma nimeresc prin Bucu' , dar crede-ma ca Base nu-mi permite biletul la concert :((

sunetul-mai-tare spunea...

@Tommy, congrats! pot să spun că eram sigură că intri exact unde vrei;)) cât despre Ozzy, e cute si o stie si el :)) si chiar nu poti să-l auzi de undeva din afară dacă tot te duci?:( nea Băse ar trebui să aibă remușcări

sunetul-mai-tare spunea...

@Stephen, ei, am încercat si eu:)) tu te pricepi cel mai bine la chestii dinastea:)) and welcome back, mai aveam un pic si te dădeam dispărut:))

Tommy \m/ spunea...

mersi mult , Sunetule! fii sigura ca asa o sa fac ... dar dupa ce am auzit ca s-a desfiintat zone arena ,naiba stie in ce colt al Bucurestiului va concerta ... recent m-am zgariat pe ochi cand festivalul timisireana poposea pt prima data la noi si ii aducea pe zodb si zdub a 2 a oara (si nu stiu din ce alte motive au anulat concertul lor ) si alte formatii legendare si de buna calitate ( Pasarea colibri , Zob, Cargo , Holograf s.a) iar eu nu puteam sa merg din cauza Bacului si a parintilor. Insa acustica buna de pe insula a tinut cu mine si a trimis undele catre casa mea :)). stii ca Guns n Roses vin la toamna la noi ? ...dar cum sunt eu o fire nostalgica tot componenta veche imi zguduie boxele :))asta asa , de dragul lui Slash 8->. si da !... daca la anul e un megaconcert asa cum ne place noua , te astept cu mare drag sa ne intalnim :*:*:*:*see ya :*

Balaurs spunea...

Nu am apucat sa ascult Slah pana acum. Defapt sincer sa fiu am ratat mult din "rock-ul bun". Dar pormit ca o sa recuperez, si iti multumesc pentru aceasta postare. :D

sunetul-mai-tare spunea...

hmm..e bun inceputul:)) spor la recuperat;)

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Trimiteți un comentariu

La ce te gândeşti?