Operaţiunea 14 Septembrie

Mami, tati, buni şi bunelu, vara Cati si caţelul în lesă, toţi în jurul lui Gigel la florărie. Nu, Gigel nu intră azi în clasa 1, dar cumpăratul florilor pentu „doamna”, oricare o fi ea, e un ritual la care participă în fiecare an toată familia. Bună afacere cu florăriile astea. 15 septembrie, 1 martie, 8 martie, 21 mai, 15 iunie, ziua bunicii, ziua pisicii, sfanta Maria, sfanta Ciquinquira sau care-o mai fi, toate-s transformate în marketing.

N-ai loc pe stradă. Te împiedici de sute de maşini negre/argintii, neapărat străine, parcate în curtea/ spatele/faţa /dreapta/ stânga liceului care, din nefericire, înglobează şi clase 1-8. Azi puradeii îşi târâie ghiozdanele pe role, de două ori mai mari decât ei, prin sau peste picioarele tale şi trebuie să abţii de la înjurături sau te trezeşti cu o labă peste ceafă de la protectori. Şi când mă gândesc că ai mei habar n-au nici cum o cheamă pe dirigintă...

Simt deja miros de cărămizi roşii şi umede. E toamnă, e septembrie, e ultimul an în liceul roşu. E ultima deschidere a anului şcolar de-aici la care particip. Anul trecut, la o prezentare a profilului (la care urcasem pe scenă plouată, în tricou negru şi blugi, cu „sute” de brătări pe stânga şi căştile atârnând din buzunarul din spate), am spus că mi-ar plăcea să mă întorc în calitate de profesoară. Asta voi decide peste vreo 4 ani, când şi dacă mă voi vedea dispusă să strâng catalogul în braţe şi să pun note de 3.

Mă gândesc la bobocii care şi-au căutat toată vara sacou negru şi şi-au făcut pantaloni/fuste la comandă. În câteva zile renunţă. Poate-ar fi bună şi uniforma asta de ceva. Desigur, dacă s-ar compune dintr-un tricou, blugi, eventual un hanorac...accept şi culorile impuse. Poate aşa am scăpa de decorul format din cercei mari şi galbeni sau roz sau mov (sau aurii ca să pară din aur), din plastic, de şuncile preadolescentine care scapă din blugii cu 3 numere mai mici, de poşetele din piele purtate de cele care-au scăpat de eticheta „boboace” pe post de rucsacuri. Poate o să se impună şi o regulă de genul „tuguiatul buzelor sclipicioase şi soioase, încărcate de tone de gloss se consideră infracţiune gravă şi se pedepseşte cu moartea”. Da, poate-ar fi bine. Nu m-ar afecta. Eu am doar un dermatograf negru şi-unul kaki şi un lipcare de la Nivea.

E ultimul spectacol şi-o să mă bucur de toţi actorii. Principali sau secundari, în roluri pozitive sau negative.