Voia doar cerneala

joi, 13 august 2009


Peniţa făcu ochii tot mai mari, pe măsură ce chibritul, desfătându-se în braţele brichetei cu cap de mort, îi povesti toate câte văzuse de-atâtea nopţi, de când bărbosul îl aruncase la gunoi. Ochi mari şi strălucitori spânzuraţi pe catifeaua neagră, rochiţe roşii şi portocalii şi galbene şi purpure, dansând între lemne oacheşe, vrăjitoare strângând între cârpe viaţă proaspătă, balade dansante şi rumene desprinse din suflul rece al chitării unui pletos, şi strigoi sidefii, şi sănii repezi şi...
Peniţa oftă adânc, dându-şi seama că ea n-avea să vadă niciodată asemenea minunăţii. Dar cum ar fi oare...cum ar fi să se trezească într-o dimineaţă şi să-şi dea seama că bătrâna care-o cumpărase din talcioc nu mai era în pat?! Şi apoi să se trezească dimineaţa următoare...şi cealaltă dimineaţă..şi tot aşa... şi să constate că e liberă... Liberă şi pe picioarele ei. S-ar privi în oglinda cu rame cafenii şi n-ar mai vedea eticheta gravată cu 2 lei din marker şi apoi ar păşi dincolo de prag şi-ar porni cu chibritul şi bricheta lui şi-ar cânta lângă foc în fiecare noapte. Şi poate s-ar lăuda şi ea cu poveştile ei vreunui nefericit legat de biroul murdar al altei  artiste.
Pendulul bătu ora 7 şi căscând cu greu, bătrâna se rigică de pe dormeză, îndreptându-se spre birou.
-          Hei, hei...ştii doar că mai avem o parte de terminat azi. Şi e cea mai importantă. Cu puţin noroc, până la 4 o dăm gata. Apoi o dăm la tipografie şi mâine dimineaţă..ah, mâine dimineaţă luăm frumos banii de pe ea şi ne luăm un bilet spre Cluj. O să stăm la o prietenă. O cunosc de când eram mică. O să lenevim după-amiezile sub salcâmi şi-o să scriem alte filozofii. Ce echipă facem noi..nu?
Peniţa ar fi vrut să-i spună vreo două. Ea era cea din cauza căreia nu-şi putuse trăi viaţa. Câte-a pierdut şi câte ar fi vrut să recupereze..dacă ar putea prinde cumva ocazia...
Zece bătăi şi se trezi. Era timpul pentru alte poveşti ale chibritului. Păpuşa aia mică a vrăjitoarei găsise un pui de pisică. Şi-l spânzura cu braţele, şi-l îmbrobodea, şi-l trăgea de coadă şi de blană şi râdea de mama focului şi muzica juca veselă printre chipurile uncheşilor. Cât n-ar fi dat să vadă şi ea asta! Să vadă? Sau..să simtă..oare cine are putere mai mare?..puterea mintii desigur..uite, acum ar putea să facă să fie noapte. Şi acum..dacă ar ridica un pic genele, dar nu de tot, îndeajuns încât ceaţa să se dea oleacă mai la o parte, şi-acum dacă s-ar întoarce spre dormeză. Ar putea vedea..nici urmă de bătrână! Ce chestie ar fi! Ia să incerce... 1-2-3..ridică uşor ploapele, se întoarse. Da! Să se convingă..spulberă cu totul ceaţa din ochi şi din bătrână nu mai rămăsese nimica! Uite..desigur..puterea minţii. Păcat că-i un vis! Dacă ar încerca să se trezească. Acum să închidă ochii. Şi să-i deschidă fulgerător şi se termină! Doi..trei..şi! Acum îi deschise..
...şi tot n-o vedea ..
Ceva era în neregulă! Acum nu mai era un exerciţiu de imaginaţie. Încă o dată. Poate e un fel de vis într-un vis... doi-trei. Nici acum! Ce s-a întâmplat?... Încercă să se mişte şi reuşi. Se uită în jos, pe fereastră. Se întoarse şi se uită la manuscris...Neterminat! dacă manuscrisul era neterminat şi bătrâna lipsea, ea cum să se descurce?! Banii, biletul de tren, excursia la Cluj şi salcâmii..toate planurile lor!... Totul s-a dus de râpă din cauza unui nenorocit de impuls! Dacă n-ar fi fost chibritul şi toate poveştile lui! Îi blestemă cu pizmă şi pe el şi pe brichetă. Nu-i mai trebuia nimic! Nici foc, nici chitări, nici vrăjitoare! Tot ce voia să vadă era mâna bătrânei întinsă după cerneală...
Dar acum...acum era prea târziu...

5 reacţii:

Cristian Lisandru spunea...

Am citit cu plăcere...

sunetul-mai-tare spunea...

Ma bucur

Stephen G. spunea...

Foarte misto intr-adevar! :D

sunetul-mai-tare spunea...

Senc iu...

Cristian Lisandru spunea...

Un sfârşit de săptămână bun îţi doresc!

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Trimiteți un comentariu

La ce te gândeşti?