Partidul si dumnezeii

joi, 21 mai 2009


Pentru cei slabi. Pentru cei cu o persoanlitate mult prea pierdută în spaţiu ca să-şi poată asuma nişte riscuri (printre care ne numărăm cu toţii câteodată). Aşa a crezut omul că poate scăpa de nişte responsabilităţi, de nişte mustrări de conştiinţă.
În fiecare an, în fiecare lună, în fiecare zi, în fiecare parc sau pe fiecare stradă din fiecare oraş sau sat, se întâlnesc bătrâni, doi-trei, cu bastoane în care-şi sprijină oasele, cu pălării scorojite şi decolorate de vreme şi discută „politică”. Dau vina pe partidul aflat la putere, logic, pentru pâinea prea scumpă, pentru ziarul care nu se mai distribuie împreună cu programul tv, pentru că Andreea Marin nu mai prezintă Surprizele, pentru că nu se mai găsesc butelii Shell galbene, pentru că televizorul vede purici, pentru că au făcut jocul ruşilor, pentru că e de vină Bush, pentru că n-a mai cântat demult Ileana Şipoteanu.
Babele, pe de altă parte, se adună câte-o mână când ies de la biserică. Înjurând de toate candelele, doamna Sonia observă că lumânările nu mai sunt dinalea scumpe şi frumoase. Pesemne, popa o fi cheltuind banii enoriaşelor ca să-şi pună antenă Digi, c-a văzut ea când îşi aducea un televizor dinăla de două degete grosime şi şi-o fi trăgând televiziune digitală.
Şi-ar fi aşa frumos dacă s-ar opri totul aici! Am putea să spunem că-s bătrâni şi comici şi unii, şi alţii, că pălăriile mătuite nu mai sunt forţoase ca altă şi agere la minte ca să-şi dea seama că partidul n-are nicio treabă cu Surprizele mimozei de Andreea. Dar judecata bolnavă se extinde şi la alte categorii de vârstă, şi nu numai în domeniul politicii şi al credinţei.
De ce nu învăţăm odată să ne asumăm riscurile faptelor noastre?!
Ne place să ne plângem, dar nu facem nimic să ieşim din situaţia nasoală în care ne aflăm! De ce?! Ne place să fim lăsaţi să alegem, să avem posibilitatea de a decide ce vrem să facem, dar odata cu o hotărâre luată vin şi riscuri. Riscuri pe care uneori le pasăm altcuiva, unei entităţi neutre, la fel cum fac babele şi moşii cu dumnezeii şi partidele! Dar spuneţi-mi, nu cumva e cam devreme să ne identificăm cu personaje de genul ăsta?!
Pace!
           By the way, a scris si Andreea Talmazan despre asta, am aflat dupa ce am publicat:))

6 reacţii:

worsakeend spunea...

pt ca ne complacem..daia,nimeni nu mai vrea sa porneasca o revolutie,ne place cacatul zilnic,mic,constant si mereu al nostru..:P

Mind Tricks spunea...

legat de batrani...eu incet, incet imi pierd acea admiratie supranaturala pe care o aveam in vremea prunciei.

Exercitiu de imaginatie: uitati-va in jur si observati cateva persoane cu iq-ul mai scazut(ca sa nu zic proaste)...uitati-va bine la ele caci ele vor ajunge batranii aceia ce stau la poarta sa vada cum trece praful pe strada, aceia ce te injura de toate dumnezeirile cand (pesemne) gresesti ceva.

S-ar putea sa imi atrag antipatii ptr asta, dar eu sunt sincer.

sunetul-mai-tare spunea...

@ "ne place cacatul zilnic,mic,constant si mereu al nostru", bai, Worsak, o sa ramai in istorie:))

@ Mind Tricks, faza cu intelepciunea de la batranete? un mit...

bobo...eu si cu...mine spunea...

hmmm:-? eu nu am nimic impotriva batraneilor, incerc sa ii inteleg si asta pt ca au o varsta, dar chiar e enervant cand ii aud cum pun ei tara la cale la cate un meci de sah, sau, na, cand fac ei ce face orice batranel...ma rog, chiar e enervanta chestia x(

sunetul-mai-tare spunea...

oare o sa fim si noi asa?!:))

Mind Tricks spunea...

prefer sa nu ajung asa

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Trimiteți un comentariu

La ce te gândeşti?