"E tot filozofie"...by Sunetul-mai-tare

Din tabloul din faţa patului 'Eu' de la vârsta de 3 ani se uită la mine. Râde şi e fericită. Era aşa de simplu... Mi-aduc aminte că învăţasem să desenez fluturi...şi flori. Era simplu. Şi acum e simplu.
Pentru unii e ...tot simplu...dar...nu e mai interesant să fie complicat?
Ne-am lovit cu toţii de multe ori de personaje care se vor a fi altcineva. Pretind că au o personalitate diferită ca să impresioneze sau...ca să se simtă ei bine...ca să fie importanţi. Altfel sunt când vorbesc cu tine...altfel când vorbesc cu altul...altfel când vorbesc cu sine. Unii se îngroapă într-atât în minciuni încât uită pe cine şi în ce mod a minţit!
Ceea ce e şi mai grav este că unii ajung să creadă propriile minciuni! Şi cred cu tărie...şi te urăsc când îi contrazici...şi încearcă să te facă să-i vezi aşa cum se văd ei!
Le place să fie importanţi!
Uneori se cred atât de importanţi încât se aseamănă cu Kant et companie! Se cred filozofi.
Ei...astfel de persoane mi-au spus că nu le înţeleg!Ce chestie,nu? Ce oare nu înţeleg? Prefacătoria? Păi pe asta pe bune că nu o înţeleg!
De ce ar vrea un şoricel la 13 ani să pară filozof? De ce îmi spune că nu îl înţeleg? De ce îmi spune că el defapt a murit demult? De ce inventează vrute şi nevrute? De ce ar vrea un inginer să cred eu că e medic când toată lumea ştie că nu este? De ce s-ar vrea o roşie castravete?...
De ce copilului ăluia i se pare mai interesant să creadă alţii că e altfel? De ce să nu râzi la soare? De ce să nu te bucuri de fiecare minut din viaţa? De fiecare furnică pe care o vezi, de muzică, de frumos! De ce să îţi pierzi timpul inventând minciuni?!
Lumea se schimbă sub ochii noştri. Ajungem să ne crucim de ce le debitează mintea unora...
Persoanele despre care am vorbit vor ajunge să-mi spună că lucrează la Nasa sau că sunt descendenţii lui Picasso ştiind bine că eu nu cred o iotă!
Oare te simţi bine minţi cu neruşinare?!