Azi trebuia să scriu

Trebuia să scriu. Nu ştiu cât – o pagină, două, trei, sau câteva rânduri, câteva cuvinte, orice, oricum, oricât. Trebuia să scriu. N-am scris nimic. Sau poate am scris, într-un fel mai special. Am luat un pix negru şi am terminat desenul cu umbrela. Am să vi-l arăt şi vouă. Ăsta nu-mi place la fel de mult ca cel cu clownul şi broasca ţestoasă împădurită.

Mă aşteaptă câteva zile "în familie". Nu e o familie mare, şi nu va fi nici ceva extrem de special. Nu-mi place să ţin sărbători. Nici Paşte, nici Crăciun. Ba chiar mă enervează câteodată. Ok, recunosc, întotdeauna mă enervează. Trebuie să fii politicos şi cu zâmbetul pe buze, să-ţi înghiţi cuvintele nelalocul lor ca să nu-i superi pe cei care aşteaptă să te simţi bine. Cred că toţi ne prefacem măcar un pic zilele astea. Hai, recunoaşteţi! Eşti drăguţ o dată, de două ori, dar când ceva te enervează cu adevărat s-ar putea să cedezi.

Ia uitaţi ce frumos e afară. Acum câteva zile citeam un caiet în care scria maică-mea când era studentă la Iaşi, acum vreo 20 şi ceva de ani... scria aşa: "afară e cald, în Copou e frumos, scap eu şi de asta, lasă!". Da, scap eu şi de ei! Asta-mi aduce aminte de o poveste pe care-o citeam şi o reciteam când eram mică. E aşa de naivă, habar n-am ce-mi plăcea la ea! "Turtiţa umflată" o cheama. Nu-i incredibil cât de "fericiţi" (ca să parafrazez pe cineva) suntem pe la 3-4-5 ani? Poate şi acum sunt "fericită" şi poate-o să mai fiu până mă voi trezi cândva şi voi arunca tot ce mă leagă de vârsta aia. O să se întâmple asta vreodată? De multe ori am vrut să arunc tot. Chiar am aruncat vreo 80% din ce era de aruncat. Poate-i mai bine aşa. Nu-mi place să trăiesc cu momentele alea pe cap. Şi aici nu mă refer la poveşti naive. Ia uitaţi ce frumos suna:

"Au fost o data un mos si o baba. Intr-o zi, mosneagul o ruga pe baba sa-i faca o turtita, dar baba nu avea faina. Baba se stradui si stranse, totusi, vreo doi pumni de faina de pe fundul lazii. Framanta aluatul cu smantana, facu o turtita si o baga la cuptor. Dupa putin timp, baba scoase o turtita rotunjoara, rumena si frumoasa, si o puse pe fereastra sa se mai raceasca.

Turtita statu ce statu pe fereastra, apoi se rostogoli pe lavita, de acolo pe dusumea si de pe dusumea spre usa. Cand ajunse la usa, turtita sari peste prag in tinda, apoi in curte. O porni spre poarta, de acolo pe drum, dupa care se rostogoli tot mai departe si mai departe. Cum se rostogolea ea pe drum, numai ce-i iesi in cale un iepure, care vru s-o manance. Dar turtita, fara teama, ii zise:



Eu sunt turtita umflata

De prin lada adunata

Din camara maturata

In cuptor sunt rumenita

Pe ferestra sunt racita.

Iar apoi vrand sa para tare iscusita, mai zise:

Pe bunic l-am pacalit

De bunica am fugit

De tine-am sa fug in data

Iepuras fara de pata.

Si se rostogoli mai departe, chiar de sub nasul iepurelui.

Continuandu-si drumul, numai ce-i iesi in cale un lup, cu o gura cat o sura, care vru sa o inghita. Turtita ii canta si lui cantecul ei, pe care il sfarsi zicand:

Geaba lupul casca gura

Fug de el ma dau de-a dura.

Cum se rostogolea ea prin padure, numai ce-i iesi in cale un urs, si acesta flamand nevoie mare! Dar turtita nici ca se sinchisi de dansul. Ii canta si ursului acelasi cantecel, pe care il incheie astfel:

Nu ma tem cat de putin

Caci fug si de Mos Martin.



Rostogolindu-se turtita mai departe, in cale ii aparu cumatra vulpe. Vicleana ii dadu binete si incepu s-o laude, spunandu-i ca e tare frumoasa si rumena.

Turtita se bucura ca a gasit pe cineva care sa o laude, asa ca se opri si-i canta si vulpii cantecelul ei, sfarsindu-l asa:

Si de nimeni nu imi pasa

Fug eu si de vulpe, lasa!


Vulpea ii lauda cantecul, dar o ruga sa nu plece, ci sa il mai cante o data, caci e batrana si nu a auzit bine. Ca sa fie mai aproape, vicleana o pofti sa se aseze pe botul ei.

Turtita, nebanuind nimic, facu intocmai. Cantecul paru sa-i placa mult vulpitei, asa incat vru sa-l mai asculte si a treia oara, asa pentru ultima data. O ruga deci pe turtita sa i se aseze pe limba si sa cante acolo. Insa cum sari turtita pe limba vulpii, aceasta ...hap! o inghiti."


Am luat-o de aici, bineînţeles http://www.parinti.com/Turtita-contentpid-1506.html , că dacă o scriam eu puneam diacritice! Glumesc.


Şi piesa Ciprului: (Vreau să mă vindec de ea! Nu-mi place că-mi place, e prea romantică pentru mine!)