Vă rog, gândiţi!

Pe la 1789 – 1799, nişte copii pricăjiţi din franţa, s-au gândit că le-ar fi mai bine fără regi şi regine păduchioase, fără împărţirea pe "stări" a societăţii, fără teancurile de franci "sin nombre" pe care erau obligaţi să le plătească monarhiei – ca taxe şi impozite pentru bunul mers al ţării, desigur...la ce vă gândeaţi?! Ba mai mult, cam tot pe-atunci, nişte "baieţi cu idei", printre care Voltaire, Montesquieu, Jean-Jacques Rousseau, şi tot neamul lor amin, probabil că au stat atât de mult în soare, încât s-au "iluminat". Au scris oamenii ăştia atunci fel de fel de tâmpenii – Enciclopedia în 35 de volume, Contractul social, Scrisorile persane, şi alte şi alte prostii, prin care promovau luminarea societăţii prin educaţie şi cultură. V-am zis eu c-aveau idei?!...

Ei, după ce copii pricăjiţi l-au ghilotinat pe monarh (săracul Ludovic al XVI-lea), au început să se joace cu ideile "băieţilor cu idei", până-au ajuns la o frază care a devenit motto-ul naţional al Franţei: "libertate, egalitate, fraternitate". Că pe urmă au intervenit vecinii "binevoitori" ai franţei şi apele nu s-au liniştit până la venirea lui Bonaparte, puţin ne interesează acum.

Deci vă spuneam de memorabilele cuvinte pe care le-au scornit francezii: "libertate, egalitate, fraternitate". Poate atunci mergea – unii tineau ţara prin contribuţiile lor financiare şi-şi rupeau spatele de muncă, ca să le acopere, în timp ce alţii îşi împărţeau titluri nobiliare şi se lăfăiau în banii celor dintâi – dar aţi observat cât de invocate sunt astăzi?! Vecina de jos e complet de acord cu tipa de la 3 când spune că blocul ar trebui renovat, dar când aduce vorba de bani, şi de ce sumă i-ar reveni firecărui locatar, e în stare să-i ia gâtul – ea de ce să plătească?! Are copii de hrănit! Pensiile sunt/nu sunt/sunt nesimţite/nu sunt nesimţite/sunt nesimţite pentru unii, dar nu pentru cei care trebuie! Când un ţigan îţi zice să te dai mai încolo, te dai, că n-ai ce face (îi trebuie vreo 30 de secunde să-şi cheme "armata", dar dacă îi zici tu unui ţigan să se dea mai încolo – hei, ia stai, cum să-i spui aşa ceva?! Asta-i discriminare!

    V-am plimbat atâta prin istorie, prin problemele vecinei de jos, pensiilor şi ţiganilor, ca să vă rog, în final, să GÂNDIŢI, FRAŢILOR, ÎNAINTE SĂ SPUNEŢI CE VREŢI!