.. ...... , mama! by Sunetul-mai-tare

duminică, 8 martie 2009


Am să te rog să spui tu, măcar în gând, pentru că mie îmi vine tare greu să spun cuvinte de gen.
Astăzi este 8 martie, ziua mamei, iar eu, ca de obicei, era să o ratez şi anul acesta. Noroc că mi-am adus aminte la timp...că t-r-e-b-u-i-e să mai şi transpunem în semne roadele gândirii noastre, câteodată, măcar de sărbători. De gândit, am gândit mereu şi am rămas mereu cu gândul. Numai atunci când eram mică începeam cu zeci de zile în urmă să „construiesc” mici prostioare din carton colorat, drept cadouri. Nu eram genul care să-i cumpere mamei ciocolate ambalate cu funde mari şi roşii şi aurite şi „bombone”. Îmi plăcea să lucrez în tăcerea mea de cameră de copil, sub becul pâlpâind al lămpii electrice la câte o floare albastră din origami peste care lipeam scoici şi dădeam cu sclipici dinăla din comerţ de care-şi cumpără puştoaicele ca să o macheze pe Barbie. Nu ştiam pe unde să o mai ascund ca să nu o găseşti înainte de vreme. Dar întotdeauna o găseai şi mereu mă întrebai „ce e asta?!”. Şi eu spuneam că e pentru maşinuţa teleghidată şi veneam în camera mea şi pufneam de draci. Şi iar venea ziua mamei şi eu iar mă simţeam ca o furnica care a scapat graunetele pentru masa de seara în timp ce se intorcea acasa...
Aşa că am renunţat la gesturi dinastea. M-am plafonat şi eu, ca alţii. Şi nu am de gând să schimb foaia acum. Poate...dar lasă. Asta este, eu am coarne şi tu rochie înflorată. Şi coarnele mele se fac din ce în ce mai mari cu fiecare an care trece.
Haideţi să facem o înţelegere. Citiţi ce urmează şi vă prefaceţi că ăsta este începutul articolului...
Deci, mersi frumos, mami, pentru toate cele prin câte am trecut. Ştiu că toate au avut un rost (mai mult sau mai puţin), pe care n-o să mă apuc să îl povestesc aici pentru că o să consum spaţiu degeaba şi tare mi se pare că mai am puţin de scris pe domeniul ăsta.. Trecând peste, îmi pare rău. Că aruncam rochiile cu volane pe după fotolii când ieşeam afară ca să pot să îmbrac fusta verde, foarte scurtă, pe care o urai din tot sufletul (iar eu ştiam asta şi tocmai de-aia făceam aşa..), că nu voiam să te las să mă tunzi şi să îmi aranjezi părul ca prinţesele, că rupeam capul păpuşilor şi le spânzuram de clanţele uşilor, că m-am ascuns în spatele maşinii de spălat în ziua când ai deschis uşa să intre popa de Crăciun, că pictam mobila cu lac de unghii roşu, că ăla incolor nu îmi plăcea, că dădeam muzica mai tare ca să nu auzi bătăile în calorifer ale vecinilor, că ţipam la tine şi urlam şi dădeam din picioare, că vorbeam „obraznic”, că vocea mea are un volum prea mare şi când vorbesc, ţi se pare că ţip, că...le ştii tu pe toate.
În faţă n-aş putea să-ţi spun toate astea nici în 43672843 de ani, şi ştiu că oricum scriu degeaba pentru că nu o să citeşti rândurile astea şi este mult mai bine aşa. Adică, dacă ai începe să citeşti blogul ăsta vreodată, probabil aş săpa o groapă adâncă şi îngustă şi aş băga capul acolo, ca struţul, ca să nu mai văd lumina zilei şi nici ea să nu mă mai vadă la faţă...
Aş fi vrut să fiu o păpuşă îmbrăcată în roz, cu părul blond şi drept şi cu o coroniţă de flori care îşi îmbrăţişează mama 12 ore din 24 şi care îi spune numai dulcegării, în timp ce, în cealelalte 12 ore este doar o curvă. Dar una care acţionează în aşa fel încât să primească totul prin linguşeli sentimentale... Din păcate nu sunt nici păpuşă, nici curvă, sunt doar eu.
„N-am noroc, ce să fac..”..pur şi simplu s-a mişcat punctul din întâia scrisoare a lui Eminescu şi m-a aşezat, nenorocitul în faţa tastaturii ca să scriu prostiile astea. Văd că e mai uşor să scrii despre politică, piţipoance, hi cinciuri sau alte probleme de interes naţional, decât să-i spui trei cuvinte mamei:
T. I..... , MAMA !

10 reacţii:

Anonim spunea...

Sa stii ca am simtit tot ce ai scris mai sus... Eu am incercat de sute de ori sa fac UN GEST si eram bucuroasa, chiar fericita cand ma gandeam la momentul in care "gestul" se va implini. Dar de fiecare data se intampla ceva si gestul meu pica intr-un virtual abis, lasand loc doar certurilor sau proastei intelegeri...
Oricum, La multi ani si tie si tuturor mamelor din lume!

Anca G. spunea...

@docica, e bine de stiut ca n-am fost singura care a incercat..macar :(

Unknown spunea...

prea tare faza cu spanzuratul papushilor, parca am si vazut imaginea lor... hmm.. da.. e greu. .sa zici asa ceva.. crede ma ;) la multi ani.. tuturor mamelor care si toaca nervi cu toti copii ( inclusiv cu mine :P )

Anonim spunea...

pai sa stii ca o sa te cam bantuie imaginea asta:))

Anonim spunea...

ai un abonat nou la blog. tre' sa citesc si postarile mai vechi :)

Anca G. spunea...

anonime, ma bucur:) data viitoare lasa si un link:))

deea spunea...

Nu,deci si mama are la fel impresia ca yo tip la ea cand vorbesc....sti de ce?Mi-am dat seama...pentru ca noi de la atata muzica,de la atatea concerte si harababuri ne-am obisnuit cu "sunetul mai tare" asa ca tot timpul ajungem sa vorbim tipand....dar asta este!
...oricum,e mare lucru sa ii spui unei mame te iubesc...si noi le iubim,cu totii,numai ca mai uitam cateodata cum sa procedam!

Anca G. spunea...

...uneori chiar nu stiu de unde le vin ideile cum ca nu le iubim:)) oare chiar s-ar putea asa ceva?

Anonim spunea...

mama a plecat acu 2 sapt in Italia..si tare rau mi-a parut ca nu i-am putut ura LA MULTI ANI! live....da no..ce sa-i faci?!

Anonim spunea...

uneori scapam ocazii..e pacat

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Trimiteți un comentariu

La ce te gândeşti?