Început. Supă la plic.

luni, 4 octombrie 2010

Aş vrea să-l cunosc personal pe deşteptul nenea care a inventat începuturile. Nu ca să-i cumpăr un coş cu trandafiri şi să-i spun ce bine enorm a făcut omenirii, nici ca să-i strâng mâna cu căldură şi recunoştinţă. Nu. Ca să-i spun să se lase de meserie. Niciodată nu mi-au plăcut începuturile. Probabil mi se trage din şcoala primară, când orbecăiam cu toţii ca nişte drosofile defecte prin ceaţă după ceea ce trebuia să se numească învăţătoare. O actriţă a naibii de pricepută. Nu simţea momentul, se vedea de la o poştă că sufletul ei –avea aşa ceva?- nu era pe aceeaşi lungime de undă cu ceea ce spunea, dar făcea tot ce putea ca să pară extraordinar de afectată. Îşi freca mâinile, se înălţa pe vârfuri, îşi mişca muşchii feţei până-i dădeau lacrimile, venea lângă noi (pe urmă pleca repejor), toate ca să impresioneze, probabil, părinţii, pentru că noi nu eram, cu siguranţă, uşor de păcălit.
Începuturile sunt inutile întotdeauna. Nu reţii nume, feţe, locuri. Nu faci decât să încerci să pari mai puţin pierdut decât alţii. Nu-ţi reuşeşte întotdeauna. Nu eşti un actor la fel de bun ca fosta mea învăţătoare. Ar trebui ca toate începuturile să se servească la plic, ca supa instant. Să-l bei odată, pe tot, şi pe urmă să te consideri deja iniţiat. Probabil ar avea un gust care te-ar face să strâmbi din nas. Sau unul care nu ştie ce-i cu el. Ce gust ai obţine dacă ai amesteca castraveţi muraţi cu mere, morcovi, ciocolată, aer copt, pâine friptă, copane de prepeliţă şi mustăţi de pisică maronie? Gust de început. Sau mai bine, să-l luăm cu apă, ca pe pastile. Supa se mănâncă greu şi gustul rămâne mai mult. Pastila se duce uşor, cu apă, şi pe urmă nici nu mai ştii c-ai luat-o. Dar îşi face efectul. Garantat. Nu vi s-a întâmplat să uitaţi dacă aţi luat o pastilă? Mie mereu.
E un pic friguţ şi îmi place. Deşi mă enervează hainele groase de toamnă/iarnă. Aş vrea şi aici un fel de combinaţie. Să se dea o lege… temperaturi de iarnă şi haine de vară. Dar ne-ar fi frig. Poate am descoperi un vaccin-minune care să ni se facă la naştere şi să regleze cumva temperatura corpului. Să nu mai simţim dacă e cald sau frig, doar o temperatură potrivită. Aşa ne-am putea îmbrăca în haine de vară şi iarna. Ce idee.
Ne-am ales un drum şi suntem pe cale să servim supa la plic. Poate n-are, totuşi, gust de castraveţi muraţi cu mere, morcovi, ciocolată, aer copt, pâine friptă, copane de prepeliţă şi mustăţi de pisică maronie.
Mult succes tuturor. Şi pace. Mult succes şi pace tuturor!

9 reacţii:

Stephen G. spunea...

Mult succes si tie!
Sper sa treci cat mai repede peste "inceputul" asta, pentru ca ai dreptate...they suck!

Andreea spunea...

Ai dreptate,pentru mine întotdeauna începuturile sunt ciudate,mai ales pentru că uneori nu ştiu cu ce să încep un început,iar faza cu reţinul numelor şi alte lucruri la mine nu funcţionează.De exemplu acum 3 săptămâni am cunoscut o fată din liceul meu,normal am făcut cunoştinţă,ne vedem uneori în staţie mai ales că mergem cu acelaşi autobuz,dar nici că mai ştiu cum o cheamă şi mi-e ruşine să o întreb.

Şi eu uit uneori când am luat o pastilă deşi iau rareori pastile,nu prea mă împac cu gândul că uneori trebuie să iau pastile pentru că nu'mi plac!

Şi mie îmi place să-mi fie frig,îmi place să port şi haine de toamnă-iarnă,e ciudat doar că am mâinile reci,tot timpul,chiar şi după ce mă spăl cu apă caldă,ele tot reci sunt.

Mult succes şi pace şi ţie,take care.Hugs.

Anca G. spunea...

@Andreea, o faza penibila (da` rau de tot), a fost cand am cunoscut un tip care arata chiar bine si n-am mai stiut cum il cheama la a doua intalnire:)) am evitat tot timpul sa-i spun pe nume, dar la un moment dar n-am mai putut si l-am intrebat direct "nenea, cum te cheama?". Am inceput amandoi sa radem:))

T. spunea...

bafta!
c idei interesante=))
aer copt?
copane de prepelita?=))
tu te opresti vreodata?=)) apropo cum e la facultate:>

Anca G. spunea...

@Theo, aa..cu opritul, mai greu. ma straduiesc, dar nu stiu cat reusesc:)) si la facultate e supa la plic;)

worsakeend spunea...

Nu prea iti plac inceputurie... :))

da finalurile?!?

Anca G. spunea...

@worsak, sa zicem ca nu plang ca-n telenovele nici la finaluri:))

ove spunea...

hey, amu am reusit si eu sa iti citesc intreg blog-ul. nu stiu cati dintre cei care te citesc au mai facut asta, dar eu asa fac. ma, e fain. mi-a placut povestea cu "Jo" (iti recomand sa te uiti la "Twin Peaks" si la serial si la film), in schimb nu prea gust celelalte povestiri. imi place ca te-ai maturizat in ceea ce priveste scrisul pe blog, si nu mai scrii despre nu stiu care profa care te-a enervat pe la scoala. si imi place ca emo kid a renuntat sa mai scrie in spatiul tau. e un lucru bun care te avantajeaza. aaa, si era sa uit: film asemanator cu "One week", e "The Guitar" pe care ti-l recomand daca nu l-ai vazut. iar la capitolul seriale... "Californication", eventual pentru tine, "True Blood", si poate incerci si "O.Z. - Federal Prison". cam asta, in rest, bafta, ca ai inceput si tu facultatile mintale ale vietii.ne mai auzim prin "blogosfera" ;))

Anca G. spunea...

@ove, wow, ce rabdare de fier! M-am uitat la Twin Peaks si la Californication pe la inceput (nu stiu cum, am reusit sa rup firul..) Am incercat sa vad si True Blood, dar am m-am oprit, pentru ca nu prea il inghiteam.. In general, serialele marca HBO sunt de foarte buna calitate, am mai vazut Carnivale, si mai noul The Pacific. Oamenii astia chiar fac o treaba buna.
In alte ordine de idei, blogul meu s-a vrut intotdeauna un blog personal, n-am avut intentia sa literatura din el. Ma bucur ca nu te-am plictisit intr-o nepermis de mare masura

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Trimiteți un comentariu

La ce te gândeşti?